Statiunea Balneara Buzias este situata in vestul tarii, la 34 km de Timisoara, acolo unde Campia Timisului se intalneste cu Campia Poganisului.
Climatul de campie cu ierni blande si veri placute face din statiunea Buzias un loc primitor, atat pentru cei care doresc sa urmeze un tratament cat si pentru cei care vor doar sa se odihneasca.
Repere istorice:
Din secolul al XIII-lea există dovezi arheologice (resturi de clădiri, părţi din conducte de apă, monumente de piatră, ţigle şi monede) care lasă să se presupună existenţa unei aşezări cu ape tămăduitoare, care ar fi putut să o continue pe cea din perioada romană (Ahibis).
In 1321 aşezarea Buziaş cu numele de Kisbuzjás a fost menţionată pentru prima dată de către Carol I al Ungariei într-o diplomă regală. In 1369 localitatea apare în documentele vremii sub numele de Buzus şi Bozas. Istoricul Florin Medeleţ susţine că Buziaşul în secolul XIV era stăpânit de familiile cnezilor români Neacşu.
In 1406 satul românesc Silagiu este amintit pentru prima dată în lucrarea Geografia medievală a Ungariei de Sud a lui Millekes Bodog, sub numele de Zyluas, într-un document în care se consemnează faptul că Ştefan Himfy, proprietar al Bozosului (Buziaş), se judecă cu Iacob, cneaz de Zyluas(Silagiu).
In 1716 Buziaşul ajunge în stăpânirea Casei de Habsburg. Aşezarea figurează în documentele vremii sub numele Buzieschi, ca fiind locuită de iobagi români. In 1720 este construită biserica ortodoxă din lemn, prin grija comunităţii româneşti buzieşene.
Intre 1796-1805 este redescoperit şi revalorificat zăcământul de apă minerală. In 1800 se aşază în Buziaş primii evrei. In anul 1851 sunt estimate în jurul Buziaşului 51 de familii evreieşti, dintre care 10 familii în Buziaş. In anul 1886 se construieşte sinagoga. Comunitatea evreiască se risipeşte după anul 1918.
In 1811 s-a deschis primul sezon balnear organizat, înfiinţându-se Staţiunea Balneară. Intre anii 1811-1892 proprietara Staţiunii Balneare este Fundaţia Domeniului Religionar Catolic Timiş. In 1819 Buziaşul este declarat localitate balneară. Tratamentul se va realiza până la sfârşitul secolului XIX prin cură internă, prin consumul apei minerale.
Terapia balneară a fost fundamentată de medicul Bela Lindenmayer, între anii 1809-1838, şi de dr. Gheorghe Ciocârlan (primul balneolog român) între anii 1838-1848. Tratamentele se efectuau cu apele minerale receptate de izvoarele Mihai, Iosif, Notatoriului şi Feruginoase.
In 1856 s-a născut la Buziaş Radisich Jenő, istoric de artă, director al Muzeului de Belle Arte din Budapesta.
Intre 22-26 august 1886 Buziaşul este gazda celui de-al XIII-lea Congres al medicilor şi naturaliştilor din Ungaria şi Transilvania, la care au participat specialişti din Europa şi Asia.
In septembrie 1898 împăratul austro-ungar Franz Iosif şi moştenitorul tronului, prinţul Franz Ferdinand, vizitează staţiunea.
In 1903 este descoperit stratul acvifer artezian, ceea ce a permis introducerea tratamentului maladiilor cardiovasculare prin cura externă (băi în apă minerală puternic carbogazoasă încălzită). Intre 1903-1907 sunt forate 12 izvoare de adâncime şi se construieşte fabrica de îmbuteliere a apei minerale.
Intre anii 1892-1906 proprietara staţiunii este familia Ernő Schottola, care la anul 1903 o arendează unor timişoreni, István Huszly şi Kimmel Koloman (familia Kimmel era proprietara Fabricii de lichioruri Kimmel, care va deveni mai târziu baza combinatului chimic timişorean „Solventul”);
In 1906 - staţiunea ajunge în proprietatea familiei Muschong, funcţionând sub denumirea de Băile Minerale Muschong S.A. Buziaş. In 1911 Buziaşul este declarat oficial staţiune balneo-climaterică. Parcul din Buziaş, cu o suprafaţă de 20 de hectare, este un parc dendrologic cu multe specii rare de copaci, cel mai important fiind platanul.
Arhitectura staţiunii este în stil turcesc şi bizantin, unic în România, promenade similare se găsesc doar la Karlovy Vary (Cehia) şi la Baden-Baden (Germania).
In 1912 s-a născut la Buziaş Misteh Endre, inginer constructor hidrotehnic, proiectantul podului „Kossuth” din Budapesta.
La 1 Decembrie 1918, opt buzieşeni (printre care protopresbiterul Ioan Pepaşi medicul Dimitrie Borca) şi cinci silăgeni participă ca reprezentanţi ai localităţilor Buziaş şi Silagiu la Adunarea Naţională a românilor din Alba Iulia, bucurându-se de reîntregirea Ţării şi de formarea statului naţional unitar român.
In 1919 începe să funcţioneze trenuleţul „Etelka” între Gara Buziaş şi pavilionul central al băilor (până în 1972, când a fost înlocuit cu o linie de autobuz). In 1923 se introduce iluminatul electric.
In 1934 în faţa bisericii ortodoxe române se ridică pe locul unei vechi cruci de lemn Monumentul Eroilor, o cruce de marmură albă inscripţionată „Eroilor căzuţi pe câmpul de luptă 1914-1918”, în memoria celor cincizeci şi cinci de buzieşeni care au pierit în timpul primului război mondial.
In 1948 Băile Minerale intră în proprietatea statului român şi primesc numele de Întreprinderea Balneară Buziaş. In 1956 localitatea a fost declarată oraş.
In 1990 Băile Minerale intră sub administrarea S.C. TRATAMENT BALNEAR BUZIAŞ S.A, staţiunea figurând în Enciclopedia savanţilor italieni M. Messini şi C.G. Lollo „Aque minerali del mondo”, ca şi în „Precis d`hydrologie” (autor, francezul A. Morette).
Intre 1992-1997 a fost construit Centrul Medical Clinic „Cristian Şerban" din Buziaş, inaugurat la 1 iulie 1997.
Factorii terapeutici naturali specifici:
- ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, feruginoase, clorurate, calcice, magneziene, hipotone, atermale;
- mofete;
- bioclimat sedativ de crutare cu unele nuante de excitare.
Indicatie principala de cura
Afectiuni ale aparatului cardiovascular:
- afectiuni cardiovasculare (boli vasculare periferice, boala coconariana ischemica, hipertensiune arteriala, valvulopatii).
Indicatii secundare:
- boli ale sistemului nervos central si periferic;
- afectiuni reumatismale degenerative si abarticulare;
- afectiuni posttraumatice;
- afectiuni asociate: respiratorii, ginecologice, renale, metabolice si de nutritie, ale tubului digestiv, hepatobiliare, nevroza astenica, boli profesionale;
- recuperare medicala la hemofilici.
Contraindicatii:
- Contraindicatiile generale de trimitere la cura balneoclimatica;
- Contraindicatii specifice, stabilite de medicul de familie si de medicul specialist (recuperare, medicina fizica si balneoclimatologie) din statiune.
Investigatii paraclinice recomandate:
- analize uzuale: HLG, VSH, uree, creatinina, glicemie, transaminaze, EKG;
- radiografii;
- evaluarea functionala a cordului;
- In cazul existentei unor tratamente medicamentoase speciale care necesita investigatii peirodice ale unor parametri este necesara evaluarea la zi a acestora (exemplu coagulograma in cazul tratamentului cu anticoagulante).
Mijloace terapeutice:
- apa minerala in cura externa;
- mofete;
- instalatii pentru aerosoli si inhalatii;
- electroterapie;
- kinetoterapie;
- masaj medical;
- termoterapie;
- cura de teren.
Obiective turistice in statiune:
- Colonada din lemn, o pergolă acoperită, unică în Europa pentru lungimea sa 510 m, construită în stil turco-bizantin în anul 1875.
- Parcul cu arbori seculari (platanus orientalis 1812) si veverite, o adevarată oază de linişte şi relaxare este furnizorul unuia dintre factorii naturali de cură (aeroionizarea similară unei altitudini de peste 100 m).
- strandul cu apa carbogazoasa.
- Izvorul Mihai şi Izvorul Iosif, aleea ionilor negativi, Buveta Izvorul Sănătăţii, Muzeul Balnear (primul muzeu de acest gen din România), colecţia de artă populară Iulia Folea Troceanu ce cuprinde piese caracteristice regi unii Banat, Biserica Romano-Catolică.
Asezarea geografica a judetului Timis îi conferă acestuia o amplasare privilegiată, fiind cel mai vestic judet al României. Se învecinează la Vest cu judetul Csongrad - Ungaria si la Sud-Vest cu provincia Voievodina - Serbia, legătura între cele doua judete fiind asigurată de punctele de trecere a frontierei de la Cenad, respectiv cele de la Stamora Moravita si Jimbolia. Judetele române vecine cu judetul Timis sunt Arad la Nord, Hunedoara la Est si Caras-Severin la Sud-Est. Timisul, cel mai mare judet al tarii (8697 km pătrati), beneficiază de un relief deosebit de variat: câmpie în partea vestica si centrala, zona deluroasă continuată cu relief montan, în partea estică. Teritoriul judetului este traversat de râurile Timis si Bega, iar clima este plăcută, temperat-continentală cu influente mediteraneene.
Municipiul Timisoara, supranumit si "orasul rozelor", este si cel mai important oras al Regiunii Vest a României. Acesta este asezat pe cursul râului Bega si este un oras cosmopolit locuit de peste 350.000 de români, maghiari, sârbi, slovaci, bulgari si alte etnii. Simbol al democratiei, solidaritătii, tolerantei si spiritului de initiativa, Timisoara este un oras vestic nu numai prin asezare, ci si prin mentalitatea de vocatie occidentală a locuitorilor săi, care se mândresc cu traditia culturală si performantele economice.
Lugojul, cel de-al doilea municipiu al judetului, este asezat pe cursul râului Timis, la intersectia a doua importante drumuri comerciale, fiind cel de-al doilea centru urban (cca 50.000 locuitori) si punct de importanta economică a judetului Timis. Valorile culturale si renumitele concerte de muzica corală, secondate de atractiile turistice, l-au făcut cunoscut în trecut ca si "capitala culturii bănătene".
Alte opt orase de mai mica mărime, Sânnicolau Mare si Jimbolia la vestul judetului, orasul statiune turistică Buzias situat la numai 30 km de Timisoara, Deta, Gătaia si Ciacova la sud, Recas vestit pentru cramele sale si Făget la est, completează echilibrat structura urbană a judetului. Alături de acestea diferenta de până la cca 700.000 de locuitori ai judetului trăiesc în mediu rural în cele 85 de comune si 230 de sate care completează structura administrativ teritorială a acestuia.
Populatia judetului este de 687.377 locuitori, Timisul fiind considerat, pe buna dreptate, un judet multietnic, în care convietuiesc în armonie români, maghiari, germani, sârbi, si alte minorităti. Distributia populatiei pe mediile rural si urban este de circa 400.000 de locuitori în mediul urban, restul de 300.000 fiind localizati în mediul rural.
Istoric, continuitatea vietii pe aceste meleaguri este atestată încă din cele mai vechi timpuri, judetul Timis apartinând Statului Dac (sec. II î.Ch.) iar, mai apoi, Imperiului Roman (sec. II - III d.Ch.).
Regiunea istorică Banat, din care face parte si judetul Timis, a cunoscut un fenomen de feudalizare timpurie, în secolul al XI-lea, existând un Voievodat Românesc condus de Glad, cu capitala la Morisena (localitatea actuala Cenad). Doua secole mai târziu, este consemnata existenta cetătii "Castrum Timissiensis" - Timisoara. În anul 1552, Banatul este cucerit de ostile otomane conduse de Soliman Pasa si rămâne timp de 164 de ani sub stăpânire turcească, respectiv până în anul 1716, când Timisoara este eliberată de Armata Imperială Austriacă.
După cucerirea Timisoarei de către trupele austriece, Banatul devine domeniu al Coroanei Habsburgice, având loc colonizări masive cu populatie de origine germanică, ceea ce modifică profilul etnic al regiunii si imprimă o nouă dinamică a dezvoltării economice.
Secolul al XVIII-lea este perioada marilor transformări, materializate în vaste lucrări de constructii, ceea ce face ca judetul Timis să se integreze zonei de civilizatie a Europei Centrale.
După Primul Război Mondial si unirea cu Regatul României (1918), urmează o perioada prosperă în care se înfiintează primele institutii de învătământ superior si creste numărul institutiilor culturale. Această evolutie pozitivă este însă întreruptă brutal de cel de-al Doilea Război Mondial.
Judetul Timis este reînfiintat în anul 1968, în structura si pe teritoriul pe care-l ocupă si în prezent.
Istoria contemporană este semnată de Timisoara în decembrie 1989 când timisorenii, nemaisuportând opresiunile si privatiunile regimului comunist au aprins scânteia revolutiei din România. Timisoara devine astfel un simbol al curajului si sacrificiului uman primind titulatura de oras martir al României.
Turismul în judetul Timis este reprezentat de un potential natural diversificat, etajat, de la culmile plesuve ale Muntilor Poiana Ruscăi până la Câmpia Timisului, de varietatea faunei si florei. Pitorescul zonei montane, izvoarele de ape minerale si termale, recunoscute pretutindeni pentru calitătile lor curative, fondul cinegetic si piscicol bogat, precum si varietatea elementelor de arhitectură artă populară, folclor asigură oferte de turism pe gustul fiecăruia.
Turismul balnear si de agrement se poate practica în orasul statiune Buzias, în municipiul Timisoara, orasul Deta, precum si în localitătile Calacea, Teremia Mare si Lovrin.
Muntii Poiana Ruscăi, cu o altitudine de peste 600 m, reprezintă o zonă cu un potential turistic deosebit, dat de valoarea cadrului natural si peisagistic deosebit, zona fiind adecvată pentru recreere si drumetii.
Zonele cu un bogat fond cinegetic (Banloc, Bogda, Brestea, Cheveresu Mare, Dumbrava, Giroc, Hitias, Pădureni, Peciu Nou, Pischia, Remetea Mică, Silagiu), precum si cele cu un fond piscicol diversificat (Bega - Luncani, Bega - Tomesti - Românesti, Bega - Poieni, Bega - Margina, Timis - Cebza, Timis - Costeiu) reprezintă un potential remarcabil, foarte apreciat de iubitorii vânătorii si pescuitului sportiv.
În prezent, pescarii sportivi de pretutindeni se pot bucura de oferta specifică creată prin amenajarea unor lacuri cum sunt Surduc, Ianova, Dumbrăvita, Pischia. Zona de agrement a lacului Surduc, amenajat în perioada 1972-1978, într-un cadru cu o valoare peisagistică ridicată, a determinat crearea unui microclimat cu functiune recreativă: agrement, sport nautic, pescuit, strand.
Potentialul agroturistic ridicat din zonă rurală determină organizarea si crearea ofertelor de pensiune si produse turistice adecvate. În special în raza comunelor Margina, Curtea, Pietroasa si Tomesti unde păstrarea traditiilor specifice si asezarea în zona premontană si montană sunt factori ce favorizează dezvoltarea turismului rural si traditional.
Oferta turistică este completată cu traditii, evenimente culturale, monumente si ansambluri arhitecturale care se găsesc atât în Timisoara (ansamblul Secession, nucleul istoric al cartierului Fabric, Casa Contelui Mercy, Casa Printului Eugeniu de Savoya, Claustrul Mănăstirii Franciscanilor, podul metalic proiectat de inginerul Eiffel, Cazinoul Militar, Palatul Baroc) cât si în alte localităti: la Ciacova se poate admira "Cula Ciacovei", având cinci secole de existentă, Castelul Reginei Elisabeta de la Banloc; Castelul Contelui Mercy de la Carani.
Printre ansamblurile mănăstiresti se remarcă bisericile de lemn din localitătile Pietroasa, Dragomiresti, Poieni, Margina, Curtea, Lucaret, Hezeris, Românesti, Zolt. În satul Partos se afla Mănăstirea Partos, care datează din secolul al XIV-lea, la Cebza este o biserică de lemn ridicată în 1759, iar în apropiere de Semlacu Mic se află Mănăstirea Săraca, declarată monument istoric.
Principalele evenimente traditionale care au loc în comunele si centrele urbane din judetul Timis sunt rugile, festivalurile folclorice, Festivalul Inimii, Ana Lugojana, Vatra de Olari, Efta Botoca - concurs national pentru instrumente cu coarde, Festivalul Berii si Festivalul Saltimbancilor la Timisoara, Festivalul international de teatru studentesc - Studentfest.
Municipiul Timisoara dispune de un număr însemnat de muzee si case memoriale, de institutii muzical-culturale si de galerii de artă. În judetul Timis sunt case si centre memoriale în municipiul Lugoj, orasul Jimbolia, comunele Ciacova, Lovrin, Traian Vuia.
Judetul Timis este bine reprezentat în ceea ce priveste etnografia si arta mestesugărească, la Timisoara existând un Muzeu al Satului Bănătean. De asemenea, se remarca localitătile Jupânesti, Făget, Dumbrava cu realizări deosebite de ceramică, tesături, port popular.
Judetul Timis adăposteste câteva rezervatii naturale cu un mare număr de specii de plante si animale rare. În perimetrul localitătii Satchinez se găseste o importantă rezervatie ornitologica, iar la Rădmănesti se afla o rezervatie paleontologică. La Bazos se află un frumos parc dendrologic, care contine o mare varietate de specii arboricole, asemeni Parcului Botanic din Timisoara.
Deosebit de valoroase sunt Pestera Românesti în care vestite orchestre simfonice sustin anual concerte, Pestera Pietroasa, Vulcanul noroios de tip "grifon" de la Forocici, Vulcanul stins Dealul Rosu, Conul Vulcanic Sumig.