Va invitam sa petreceti o vacanta de neuitat in inima Maramuresului Istoric !
Tarifele includ: cazare 1 noapte, mic dejun, parcare, access internet wireless.
Reducere copii, cazare cu mic dejun:
- un copil 0 -11,99 ani, cazat în camera cu 2 adulti, cu pat suplimentar, achita supliment 110 lei/zi.
- un copil 12 -17,99 ani, cazat în camera cu 2 adulti, cu pat suplimentar, achita supliment 140 lei/zi.
Tarifele afisate nu sunt valabile in perioada Sarbatorilor si a Evenimentelor.
Cazarea se face incepand cu ora 14.00 iar eliberarea camerei cel tarziu la ora 11.00.
Conditii pentru rezervare: plata integrala sau avans 30% dupa confirmarea rezervarii iar diferenta se va achita cel tarziu cu 10 zile inaintea inceperii sejurului.
Plata serviciilor se va efectua astfel:
- numerar sau cu cardul la sediul agentiei;
- cu card tichete de vacanta;
- in cont cu foaie de varsamant la o filiala CEC Bank sau Unicredit Bank cu ajutorul facturii proforme;
- in cont cu ordin de plata cu ajutorul facturii proforme.
Optional transport, transferuri.
Tara: Romania Judet - Regiune: Maramures Localitate - Statiune: Viseu de Sus Tip masa: Mic dejun Plecare: Oricand Durata: 1 noapteVa invitam sa petreceti o vacanta de neuitat in inima Maramuresului Istoric !
Tarifele includ: cazare 1 noapte, mic dejun, parcare, access internet wireless.
Reducere copii, cazare cu mic dejun:
- un copil 0 -11,99 ani, cazat în camera cu 2 adulti, cu pat suplimentar, achita supliment 110 lei/zi.
- un copil 12 -17,99 ani, cazat în camera cu 2 adulti, cu pat suplimentar, achita supliment 140 lei/zi.
Tarifele afisate nu sunt valabile in perioada Sarbatorilor si a Evenimentelor.
Cazarea se face incepand cu ora 14.00 iar eliberarea camerei cel tarziu la ora 11.00.
Conditii pentru rezervare: plata integrala sau avans 30% dupa confirmarea rezervarii iar diferenta se va achita cel tarziu cu 10 zile inaintea inceperii sejurului.
Plata serviciilor se va efectua astfel:
- numerar sau cu cardul la sediul agentiei;
- cu card tichete de vacanta;
- in cont cu foaie de varsamant la o filiala CEC Bank sau Unicredit Bank cu ajutorul facturii proforme;
- in cont cu ordin de plata cu ajutorul facturii proforme.
Optional transport, transferuri.
Oraşul Vișeu de Sus este situat în nord-estul județului Maramureș, în Depresiunea Maramureșului, la confluența dintre Valea Vișeului și Valea Vaserului.
Prima mențiune documentară a localității apare în lucrarea "Diplome maramureșene din sec. XIV-XV", de Ioan Mihaly de Apsa, 1900, sub forma "ambele Visae" (Vișeu de Jos și Vișeu de Mijloc), dăruite de regele Ludovic voievodului Balk de Maramureș. Denumirea comună a celor 2 localități se datorează faptului că sunt întemeiate de către aceleași familii.
Oraşul Vişeu de Sus are o încărcătură istorică şi culturală de o valoare impresionantă, datorată în principal poziției geografice favorabile, fiind situat din punct de vedere etno-cultural, la confluența dintre Valea Vişeului şi Valea Vaserului facând parte, conform împărţirii teritoriului pe "ţări" specifică zonei Maramureşului, din Ţara Maramureşului, cunoscută şi ca "Maramureşul Istoric". Astfel, turiştii ajunşi în Vişeul de Sus pot vizita cel puțin 8 locații clasificate drept monumente istorice, pot admira colecțiile muzeului local sau pot participa la numeroasele evenimente cu caracter cultural sau recreativ pe care oraşul le găzduieşte de-a lungul anului.
Potenţialul turistic şi de agrement al oraşului Vişeu de Sus este favorizat de: cadrul natural deosebit datorat aşezării în zona Munţiilor Maramureşului; existenţa atracţiilor naturale precum pădurile întinse cu floră şi faună bogate; bogăţia apelor minerale cu efecte curative din zona Văii Vinului din bazinul Văii Vaserului; păstrarea unor valori culturale şi istorice autentice. Cel mai valoros obiectiv natural din zona este Valea Vaserului care se remarcă prin existenţa Mocăniţei (trenul cu aburi), locaţia principală de atracţie a turiştilor.
Situat in nord-estul județului Maramureș, Parcul Natural Munții Maramureșului are o suprafață de 148.850 ha și este cel mai mare parc natural din România. Partea centrală și cea mai inaltă a lanțului muntos traversează parcul de la nord-vest la sud-est și cuprinde cele mai reprezentative vârfuri: Pop Ivan (1937 m), Farcău (1957 m, cel mai înalt din Munții Maramureșului), Mihăiescu (1918 m), Pietrosu Bărdău (1850 m), Toroiaga (1930), Jupania (1853 m), Fântâna Stanchii (1726 m) și Cearcănu (1846 m).
Relieful montan al parcului este foarte variat, în funcție de modul de formare și de era geologică în care s-a format. Astfel, regăsim aici relief glaciar, periglaciar, vulcanic, structural precum si zone cu relief dezvoltat în roci cristaline și calcare. Tocmai datorită diversității și importantei formelor de relief de aici, în parc există patru arii protejate: Stâncariile Sâlhoi-Zâmbroslavile (5 ha), Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsânii (800 ha), Farcău-Vinderel–Mihailecu (100 ha) și Poiana cu narcise Tomnatec-Sehleanu (100 ha). Pe lânga acestea, în zona se găsesc peste 30 de peșteri de dimensiuni reduse precum și câteva cascade.
Cel mai valoros obiectiv natural din zona Vişeu de Sus este Valea Vaserului care se remarcă prin existența Mocăniței (trenul cu aburi), locația principală de atracție a turiștilor, cu o tradiţie a turismul în această zonă datând încă din secolul XX.
Valea Vaserului cuprinde o zonă împădurită enormă, care până la taberele muncitorilor nu este locuită şi singura cale de acces o reprezintă calea ferată forestieră. Ca şi zonă ce face parte din Parcul Natural "Munţii Maramureşului", Valea Vaserului se află sub protecţie europeană, utilizarea ei forestieră este însă permisă cu respectarea obligaţiilor ecologice ce asigură faptul că pădurea va fi conservată la capacitatea ei actuală. Calea ferată forestieră de ecartament îngust (760 mm) oferă pasionaților de excursii feroviare, si nu numai, peisaje deosebite pe un parcurs de aproximativ 50 km. De-a lungul liniei pot fi descoperite cele mai pitorești forme ale naturii: maluri abrupte ce pornesc chiar de lânga linie, păduri seculare sau stânci masive străbătute de tuneluri.
Începând cu anul 1932, Calea Ferată Foresteră Vișeu de Sus funcționează aproape fără întrerupere, fiind ultima de acest gen din Europa care mai este încă folosită pentru transportul lemnului. Din anul 2000 circulă regulat pe Valea Vaserului trenuri cu abur pentru turiști. Sezonul începe primăvara și se sfârșeste toamna (mai-octombrie). Cea mai înaltă altitudine a liniei ferate este în zona Comanu 1.100 m, plecarea din Vișeu de Sus fiind la altitudinea de 600 m.
Trenurile turistice urcă pâna la stația Paltin (km 21,6), aproximativ două ore depărtare de Vișeu de Sus, acolo unde s-a amenajat un loc pentru popas. Pâna la întoarcerea trenului, în Paltin, turiștii pot să își petreacă puțin timp în natură sau să admire panorama de pe platforma amplasată pe stânca din apropiere.
Traseul complet măsoară aproximativ 50 km din Vişeu de Sus până la staţia terminală Comanu. Pornind din Vişeu de Sus spre pădure, în Delta-Novăţ, acolo unde şina formează un triunghi pentru bifurcaţie, calea ferată se ramifică la dreapta pe o distanţă de aproape 7 km spre Valea Novăţ, iar la stânga, de-a lungul râului Vaser, continuă magistrala spre Comanu. Prin Cozia, Botizu, Făina şi până la Comanu, calea ferată trece printr-o zona spectaculoasă din punct de vedere al peisajulu În Făina, mai sus de gară se poate vizita o capelă construită de coloniştii austrieci, închinată Prinţesei Elisabeta („Sissi“). La 5 km după Făina, la Măcârlău, calea ferată străbate rămăşiţele unui dig, altădată solid, care avea în trecut o funcţie importantă în procesul plutăritului.
Valea Vaserului începe să devină o destinație tot mai căutată și pentru turismul cinegetic. În funcție de sezonul de vânatoare aici se pot vâna cerbi (între 1 septembrie si 15 decembrie), mistreti între (între 1 august si 15 februarie), urs (numai cu aprobare specială) sau cocoș de munte (între 1 aprilie și 15 mai).
De îndată ce treci de "poarta" Maramureşului, peisajele îţi fură privirea: munţi împăduriţi, adăpaţi de râuri şi pâraie, dealuri îmbătător de verzi, căpiţe prietenoase ivite la tot pasul, lacuri tăcute, păşuni, cascade şi izvoare, specii florale excepţionale, toate îndemnându-te să nu mai laşi deoparte aparatul de fotografiat. Cu o avere alcătuită dintr-un parc naţional (Munţii Rodnei), un parc natural (Munţii Maramureşului) şi numeroase alte arii protejate, peisajul Maramureşului e mai mult decât înstărit: Creasta Cocoşului, Lacul Albastru, Cheile Lăpuşului sunt doar câteva dintre acestea, o sărbătoare pentru ochi, pledând convingător pentru versurile populare fredonate de maramureşeni ori de câte ori au prilejul să-şi laude meleagurile: ”Maramureş plai cu flori, mândru eşti în sărbători…”
Aproape fără excepţie, vizitatorii Maramureşului se declară îndrăgostiţi de moroşeni. Fie că îi întâlneşti într-o zi obişnuită de lucru, la fân sau cu treburi prin gospodărie, fie că schimbi o vorbă cu ei pe uliţa satului, sau îi însoţeşti într-o zi de sărbătoare, atunci când îşi îmbracă cele mai bune straie ca să îşi cinstească duminicile, sfinţii sau nunţile, sufletul tău va fi câştigat. În felul lor de a fi simplu, sincer, fără ocolişuri, în vorbele lor pline de tâlc, în modul în care te poftesc în casă, în pofta lor de joc şi horit şi mândria cu care povestesc despre locurile în care s-au născut, există ceva care te cucereşte de la prima vedere.
Nu de puţine ori, numele Maramureşului se substituie cu "ţara bisericilor din lemn". Călătorind prin sate, e uşor să observi că mai toate aşezările au vechea lor biserică de lemn, creaţie a meşterilor locului. Opt dintre acestea au fost incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, putând fi vizitate la Bârsana, Budeşti, Deseşti, Ieud, Plopiş, Poienile Izei, Rogoz şi Şurdeşti. Bisericile nu sunt doar obiective turistice: în fiecare duminică şi de sărbători, sătenii, mulţi dintre ei îmbrăcaţi în straie tradiţionale, vin aici să se închine. Cu turnuri înalte, ca să fie cât mai aproape de Dumnezeu, cu stâlpi grei de brad sau stejar, sculptaţi manual şi cu acoperişuri de şindrilă, cu valoroase picturi interioare, de o vechime impresionantă, fiecare biserică are istoria şi povestea ei încrustată în lemn.
Maramureşenii au fost întotdeauna credincioşi lemnului, căruia i-au dat cele mai felurite forme, de la blidul în care mâncau, până la acoperământul de deasupra capului şi bisericile în care se închinau. Acolo unde miroase a lemn, maramureşeanul se simte acasă. Porţile de lemn sunt, de când lumea, simbolul satelor maramureşene. Motivele încrustate în stâlpii porţilor, pe acest hotar simbolic dintre lume şi gospodărie, dintre spaţiul neutru şi cel sacru, au rolul de a proteja casa şi familia: funia răsucită, soarele, pomul vieţii sunt toate expresia marilor mituri din cultura românească. Azi, în Maramureş, mai pot fi văzute porţi şi case vechi din lemn, în special în satele de pe Valea Cosăului şi Valea Marei, precum şi în Muzeul Satului din Baia Mare şi Sighet.
Despre satele maramureşene se spune că reprezintă sufletul vieţii la ţară din România, o atracţie şi o sursă de tihnă pentru turistul obişnuit cu aglomeraţia şi zgomotul citadin. Vizitând Maramureşul rămâi cu impresia întoarcerii în timp la simplitate şi arhaic. Primul lucru care îl încântă pe călătorul ostenit de drum este gazda întotdeauna ”veseloasă” şi primitoare şi o masă cu bucate tradiţionale. Apoi îl încântă munca la câmp, adierea de iarbă proaspăt cosită, gustul laptelui proaspăt muls, plimbările cu căruţa sau cu sania, somnul odihnitor. Iar asta se întâmplă în toate pensiunile agroturistice ale locului.
Oamenii din Maramureş au ştiut să nu se înstrăineze de tradiţii, păstrate din timpurile de demult. Viaţa la ţară în Maramureş este orânduită în mare parte după muncile câmpului şi după marile sărbători creştine. Începutul de an e animat de sumedenia de obiceiuri de Anul Nou şi Bobotează. Primăvara este dedicată obiceiurilor de cinstire a primului gospodar ieşit la arat (Tânjaua de pe Mara, Udătoriul din Şurdeşti), urcatul oilor la stâne şi Sărbătoarea Paştelui. Vara, maramureşenii sunt ocupaţi cu munca la fân, câtă vreme e soarele pe cer, respectând obiceiurile de Sânziene şi tradiţiile legate de ziua Sfintei Marii şi de zilele sfinţilor. Toamna, în timp ce se bucură de bogăţia recoltei, oamenii se adună la jocuri ale satului, unde pe muzica ceteraşilor, flăcăii joacă pătimaş fetele. Asta până la Lăsatul Secului, care marchează începutul pregătirilor pentru Crăciun, sărbătoarea cea mai frumoasă de peste an, când văile Maramureşului răsună de glasurile colindătorilor.
Sărbătorile creştine se împletesc aici cu credinţele populare, în tot felul de obiceiuri precum: găsirea ursitului, alungatul duhurilor rele, căsnicia fericită sau recolta bogată. Iar când toate acestea se îmbină cu jocul şi horitul, spectacolul pentru oaspeţii din alte colţuri de lume este desăvârşit, în orice anotimp.
Dacă îi vizitezi pe moroşeni, vei avea prilejul să îi vezi meşterind, mai ales în lemn, de la blide, linguri, pecetare şi obiecte de mobilier, la case, porţi şi biserici. În domeniul ţesăturilor, femeile din Maramureş cunosc secretul extragerii culorilor naturale din plante şi coajă de copac, aşa că în fiecare casă există în camera bună, lada cu ţesături din lână şi cânepă, lucrate la războiul de ţesut.
Meşteşugul olăritului se mândreşte cu centrul de la Săcel, unde lutul roşu, scos de la mari adâncimi, este prelucrat cu tehnici străvechi. Tot aici se meşteresc măştile tradiţionale care îmbogăţesc obiceiurile de iarnă. În satele Sârbi şi Budeşti, pe Valea Cosăului, mai pot fi găsiţi ultimii clopari din Maramureş, dar şi cele mai spectaculoase instalaţii ţărăneşti din lemn (vâltori, pive, mori, horincii). Confecţionarea costumelor populare, a podoabelor tradiţionale ori pictura pe sticlă sunt alte meşteşuguri transmise din generaţie în generaţie în Maramureş.
În Săpânţa vei găsi un cimitir neobişnuit, care intrigă şi impresionează prin originalitate: Cimitirul Vesel, numit aşa pentru crucile pictate în culori vii, peste care domneşte un albastru special, denumit albastru de Săpânţa. Iniţiatorul acestui cimitir a fost Stan Ioan Pătraş, care în anii 1931-1935 a început să confecţioneze crucile altfel decât în cimitirele obişnuite. Imaginile cioplite în lemn înfăţişează în mod naiv una din caracteristicile vieţii celui îngropat acolo, iar epitafurile sunt scurte poezioare pline de tâlc, scrise în limbaj popular, la persoana întâi, ca o spovadă a răposatului. Toate acestea au propulsat acest loc în topul 10 al celor mai vizitate destinaţii funerare din lume.
În Maramureş, cele mai multe muzee sunt concentrate în jurul municipiilor Baia Mare şi Sighetu Marmaţiei. Muzeul de Mineralogie Baia Mare găzduieşte o spectaculoasă colecţie de minerale unicat în lume. De asemenea, în ambele localităţi există muzee dedicate arhitecturii tradiţionale şi etnografiei, care spun totul despre casele, meşteşugurile, mobilierul ţărănesc, portul, ceramica şi alte îndeletniciri ale localnicilor. În Sighetu Marmaţiei, o celebră închisoare politică a fost transformată în Memorialul Victimelor comunismului şi al Rezistenţei, însă astfel de instituţii există şi în localităţile mai mici. La Dragomireşti există un muzeu al ţărăncii române, iar în Leud, familia Pleş a transformat o casă veche din lemn, în muzeu al cânepei.
Horinca, sau palinca, nu e doar băutura tradiţională, ci şi mândria fiecărui moroşan gospodar, licoarea care stropeşte orice ospăţ, descreţeşte frunţile, leagă prietenii, dezleagă limbi, un soi de elixir cu puteri tămăduitoare, vorba cântecului: "De beau un pic de horincă, nu mă mai doare nimică". Cei iniţiaţi în tainele licorii ştiu cum să verifice cât e de bună. Fie freacă o picătură în palme şi dacă mirosul băuturii aduce cu cel al mierii, testul a fost trecut, fie numără mărgeluţele de pe marginea sticlei, după ce o agită. Pentru toate acestea, atunci când intri în casa unui moroşan şi eşti omenit cu pălincă se spune că trebuie să bei paharul până la fund înainte de a-l pune pe masă, pentru că altfel aduce ghinion gazdei. Însă oricât te-ar preocupa soarta gazdelor, nu uita că horinca e "apă de foc" şi după o înghiţitură-două "picioarele ţi se înmoaie ca pământul după ploaie"!
Celor dornici de mişcare după mesele îmbelşugate, Maramureşul le oferă poteci pitoreşti pentru drumeţii, lacuri şi râuri pentru o scaldă pe cinste în zilele de vară şi pârtii de schi în timpul iernii (Borşa, Şuior, Mogoşa, Cavnic, Izvoare). Cicliştii se pot bucura de rute îndepărtate de trafic, care străbat locuri uimitoare, iar alpiniştii de hamuri, chingi şi adrenalină, pe Creasta Cocoşului.
Până în urmă cu patru decenii, în Maramureş erau în funcţiune 200 de kilometri de linii ferate înguste, pe care circulau trenuri cu aburi ce transportau sare, lemn, mărfuri şi persoane. Astăzi, Mocăniţa de pe Vaser este singura cale ferată îngustă din Uniunea Europeană pe care mai circulă un tren forestier. Sistemul are o lungime de peste 50 de kilometri, atât de-a lungul defileului împădurit al râului, cât şi pe două văi laterale. Trenul turistic urcă până la jumătatea văii (km 22), la staţia Paltin, unde se face popas pentru picnic, întorcându-se înapoi după câteva ore. Locomotivele care-l tractează, construite între anii 1910 şi 1986, sunt cu aburi şi au opriri pitoreşti pe traseu.
Sursa: Site-ul Consiliului Judetean Maramures
Hotelul are 12 camere cu pat matrimonial, baie cu cabină de duș, uscător de păr, aer condiționat, TV Led cablu, minibar.
Cele 4 camere twin au 2 paturi single, baie cu cabină de duș și uscător de păr, aer condiționat, TV Led cablu, minibar.
Apartamentul are pat matrimonial și canapea, baie cu cabină de duș, uscător de păr, aer condiționat, TV Led cablu, minibar.
Facilitati: restaurant cu specific românesc și international, terasă capacitate maximă de 100 locuri, parcare publică gratuită supravegheată video.
Restaurantul are capacitate 120 locuri, specific românesc și internațional si oferă un meniu variat ce satisface cele mai exigente gusturi și preferințe.
Rezervarea dvs. a fost trimisa cu succes !
Multumim ca te-ai abonat la Newsletter !
