Tratament Balnear Baile Sarate Turda Hotel Ariesul

Municipiul Turda este unul dintre cele 6 orașe ale județului Cluj și al doilea ca mărime, după resedința de județ, din punct de vedere al numărului populației.

Municipiul Turda este poziționat la intersecția drumurilor europene E68, E81 și E60, pe Valea Arieșului, într-o zonă atractivă atât din punct de vedere turistic, cât și economico-social, aproape de trei reședințe de județ (Cluj-Napoca - 30km spre Nord, Târgu-Mureș - 70km spre Est, Alba-Iulia - 70km spre Sud). Suprafața totală a municipiului este de 91,6kmp.

Prin arhitectura de stil gotic sau cea de stil renascentist, pe care o găsim în partea veche a Municipiului Turda, acesta se încadrează în categoria centrelor cu tradiţie urbană din Transilvania şi constituie, totodată, un prilej de încântare a oricărui turist dornic să viziteze această zonă, atestată sub numele de Potaissa din perioada d.d.H. ca cetate dacică.

Urme ale vieții se păstrează din cele mai vechi timpuri – atestate de descoperirile arheologice din Cheile Turzii, dar ca localitate mai importantă este cunoscută din epoca dacă și apoi cea romană sub numele de Potaissa. În anul 168 împăratul Marcus Aurelius aduce aici Legiunea a V-a Macedonica, așezarea fiind ridicată la rangul de municipium, apoi la cel de colonie, acordându-i-se și Jus italicum (dreptul italic), adică un regim juridic ca al locuitorilor din peninsula italică. Impozantul castru militar, care domina – prin poziție și mărime – orașul, concentrează populația care va continua să trăiască în localitate și dupa părăsirea Daciei de către romani. Pentru prima dată așezarea este menționată cu numele de Turda în anul 1075.

Municipiul Turda, pe lângă faptul că este un important centru industrial al județului, este dezvoltat și sub aspect comercial, cultural, edilitar, exercitând importante funcții turistice și balneo-climaterice.

Cele mai vechi urme de locuire omeneasca in zona apartin comunitatilor musteriene de vanatori din paleoliticul mijlociu. Asemenea descoperiri cu o vechime de cca. 60.000 de ani, s-au produs in mai multe pesteri din celebra rezervatie naturala si arheologica din Cheile Turzii. In cele peste 60 de pesteri si grote din cheile sapate de paraul Hasdatelor intre localitatile Petrestii de Jos si Cheia, urmele de locuire preistorica sunt numeroase si de mare valoare stiintifica.

Etapa finala a celei de-a doua varste a epocii fierului (Latene) corespunzatoare secolelor I i.Cr. - I d.Cr., constituie cadrul cronologic pentru studiul maximei infloriri a culturii materiale si spirituale a geto-dacilor. Viata economica intensa, programul rapid in organizarea societatii - culminand cu aparitia statului dac, o istorie politica cu implicatii europene, constituie trasaturile definitorii pentru faza "clasica" a civilizatiei dacice, etapa jalonata de domnia regelui intemeietor de stat, Burebista si cea a regelui-erou, Decebal. Chiar daca descoperirile arheologice nu sunt aici atat de spectaculoase (ca acelea, de pilda, din centrul statului dac, din cetatile din Muntii Orastiei), daco-getii sunt atestati si in zona Turzii prin diverse marturii, care le confera calitatea de creatori ai unei culturi specifice. Cea mai importanta asezare dacica de pe aceste meleaguri se afla, fara indoiala, chiar pe teritoriul actual al municipiului Turda.

Pe inscriptia latina de pe miliarum-ul descoperit in satul Aiton, datand din anii 107 - 108 d.Cr. cand romanii construiau tronsonul Potaissa-Napoca a drumului strabatea proaspat infiintata provincie, se mentiona numele asezarii Potaissa. Situata pe "soseaua" principala a provinciei si in imediata apropiere a Ariesului, inconjurata de terenuri fertile, propice agriculturii, asezarea rurala Potaissa (vicus Patavissensium) avea toate conditiile de dezvoltare in cadrul noilor structuri economico-sociale, culturale si politice romane. Nu departe se aflau cariere cu piatra buna pentru constructii, paduri si pasuni dupa cum se exploata, poate, si sarea. Colonistii veniti in Dacia din toata lumea romana (dupa cum marturiseste Eutropius in secolul al IV-lea) s-au stabilit si la Potaissa. Primele sase decenii de viata romana s-au scurs intr-o dezvoltare lenta, dar sigura, fara evenimente deosebite. Mai importanta ramane stabilirea la Potaissa, in prima jumatate a veacului al II-lea, a primelor grupuri de colonisti, cetateni romani (cives Romani).

In anul 168 este transferata la Potaissa legiunea a V-a Macedonica; imparatul Marcus Aurelian intarea astfel apararea Daciei nordice. Odata cu incetarea ostilitatilor, cand legiunea se va stabili efectiv in localitate si isi va construi un impunator castru, Potaissa va intra in ritmul trepidant de viata caracteristic marilor centre militare. Una din primele consecinte ale sosirii legiunii este un adevarat salt demografic: la Potaissa se stabilesc peste 5000 de militari si numeroase elemente civile. Dezvoltarea economica in ritm alert, accelerarea procesului de urbanizare si sporirea substantiala a a numarului de cetateni romani determina acordarea statutului juridic de oras. Mai multe inscriptii pastreaza numele orasului in forma Municipium Septimium Potaissense. Probabil tot Septimius Severus care a dominat intre anii 193-211 - adevaratul "parinte" al orasului - i-a acordat apoi rangul de colonie si dreptul italic. Din acel moment Potaissa intra in faza maximei sale dezvoltari: in prima jumatate a secolului al III-lea va fi unul din cele mai insemnate orase ale provinciei, intrecut doar de Apullum si de Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Populatia orasului poate fi aproximata la vreo 20-25000 de locuitori, inclusiv militari din legiunea a V-a Macedonica.

Cele mai frumoase lucrari de arta descoperite in oras sunt statuete de bronz reprezentand divinitati. Doua dintre ele, de mare valoare, pot fi admirate in muzeul turdean: o statueta descoperita in castru infatiseaza pe Jupiter; alta descoperita in oras, il reprezinta pe Marte.

In primul document cunoscut pana in prezent cu referire la Transilvania, emis de cancelaria maghiara in anul 1075 este mentionata vama ocnelor de sare "la cetatea ce se cheama Turda ... in locul ce se cheama in ungureste Aranyas, iar in latineste Aureus". Importanta actului merita a fi subliniata, mai intai pentru faptul ca inregistreaza existenta unei asezari sub denumirea ei ramasa pana azi, denumire mostenita din perioada de dinaintea cuceririi arpadiene si apoi pentru mentionarea exploatarii unei bogatii atat de pretioase in acele vremuri, cum era sarea. Pe de alta parte, in documente din anii 1202-1203 si 1323, este pomenita "cetatea Turda" pe vatra actualului oras. Tot pe vatra orasului de azi, un document din anul 1276 pomeneste o fortificatie sub numele de "cetatea Aries", iar altul, din 1441, mentioneaza "saltul si cetatea Samiclaus". Satul Samiclaus localizat in partea de sud-est a orasului actual, dependent de Turda, este mentionat cu mult timp inainte (1202-1203), intr-un act de hotarnicie emis de regele maghiar Emeric.

Incepand cu a doua jumatate a veacului al XIII-lea, in contextul dezvoltarii voievodatului Transilvaniei, orasul Turda, pe langa rolul economic mereu in crestere, va primi si o insemnata functie administrativa si politica, ca loc de intrunire a adunarilor obstesti din Transilvania numite si "Congregatii generale". Cea dintai adunare obsteasca din Transilvania a fost tinuta in apropierea Turzii in anul 1238, in timpul puternicului voievod Roland Borsa. E vorba de o adunare obsteasca a "nobilimii Transilvaniei". Din adunari tinute la inceput in mod regulat, in urma intaririi puterii centrale si a masurilor administrative luate de regele Carol Robert de Anjou dupa 1330, ele se transforma in adunari periodice cu caracter judiciar, in care rolul principal il juca nobilimea din cele sapte comitate transilvanene. Aceste adunari se tineau anual sau de doua ori pe an, de obicei langa Turda. Deseori, alaturi de nobilimea din cele sapte comitate, luau parte si alte categorii sociale, interesate in procesele sau in celelalte treburi dezbatute acolo.

Dupa dezastrul de la Mohaci din anul 1526, cand puterea militara a Ungariei a fost zdrobita si tara ocupata de otomani, importanta economica si politica a Turzii crese in cadrul principatului autonom creat in anul 1541 sub suzeranitatea turceasca, dar dar fiind condus de principi alesi din familiile nobiliare. Bazele organizarii politice si administrative ale Principatului Autonom Transilvania au fost puse la dieta de la Turda din anul 1542. Tinute tot la Turda si printre primele din Europa, dietele din anii 1557 si 1568 au decretat libertatea a patru culte religioase existente pe teritoriul Transilvaniei. Din pacate, cu acele prilejuri, nu s-a legiferat si libertatea confesionala a majoritatii populatiei din Transilvania, a taranimii romane.

Una din temeliile prosperitatii economice a Turzii, continua sa fie si in acelasi timp, exploatarea sarii. Comisarii imperiului habsburgic, pe la 1550 (cand Transilvania a fost vremelnic ocupata), au facut o inventariere a ocnelor de la Turda, furnizand date despre calitatea sarii, procedeele de lucru, despre numarul si felul lucrarilor, etc. In cursul evenimentelor istorice ce au urmat, printr-o trista faima, istoria orasului Turda a fost legata si de personalitatea marelui si stralucitului voievod, primul unificator al tarilor romane, Mihai Viteazul, cel al carui sfarsit avea sa aiba loc pe campia din apropierea orasului. Luptele interne care au urmat mortii lui Mihai Viteazu, intre trupele imperiale si cele ale nobilimii din Transilvania au provocat mari distrugeri orasului Turda, mai cu seama acelor parti situate in afara incintei fortificate. Indeosebi Turda Noua a cazut prada jafurilor si incendiilor, ramanand aproape depopulata. Sub amenintarea devastarilor pricinuite de ciocnirile dintre cele doua tabere, localnicii s-au adapostit in spatele intariturilor din spatele lacasului de cult. Cei care au reusit sa supravietuiasca cumplitelor incercari abatute asupra lor, au luat calea pribegiei.

Interesat de buna functionare a ocnelor de sare, principele Transilvaniei Gabriel Bethlen (1613-1639), a emis privilegiile din anii 1614 si 1619, prin care se incuraja repopularea orasului. Daca inainte de evenimentele din anul 1601 si prin reglementarile privilegiului din 1614 preponderenta in cadrul conducerii comunitatii o aveau locuitorii din Turda veche, actul din 1619 ii avantajeaza pe cei proaspat asezati in Turda Noua si care erau in cea mai mare parte fosti ofiteri si soldati eliberati din armata principelui, carora li se acorda privilegii nobiliare. Din aceasta cauza s-au iscat o serie de nemultumiri si neintelegeri intre orasenii din Turda Veche pe de o parte si Turda Noua pe de alta parte, neintelegeri care au continuat multa vreme, fiind aplanate dupa 1631, cand si vechiul oras a obtinut drepturi nobiliare, cele doua comunitati contopindu-se in asa numitul targ nobil (oppidum nobilium) Turda. O sporire a populatiei Turzii a avut loc pe la 1660, cand un mare numar de famili s-au refugiat aici, in urma ocuparii Oradiei de catre turci.

Incorporarea Transilvaniei in imperiul habsburgic la sfarsitul veacului al XVII-lea a fost primita cu ostilitate, fapt ce a determinat curand dupa 1700 aderarea unei mari parti a Transilvaniei la rascoala antihabsburgica condusa de Francisc Rakoczi. Rascoala a cuprins in 1703 si partile Turzii, orasul fiind ocupat de partizanii lui Rakoczi. Unul din conducatorii populari ai rascoalei, capitanul Nechita Balica, in fruntea unei cete de rasculati s-a aparat in pesterile din Cheile Turzii si conform traditiei, de atunci au ramas zidurile ce se mai observa la intrarea marii pesteri de pe versantul sudic al cheilor.

Orasul Turda a cunoscut in perioada 1848-1918 o evolutie care s-a inscris pe de o parte in aceea general transilvana, iar pe de alta parte a fost determinata de conditiile locale intre care un rol hotarator au avut situatia sa politico-administrativa de resedinta a comitatului Turda si de privilegiat al intalnirii intereselor economice si comerciale ale zonelor din care era alcatuit comitatul. Fostul comitat medieval Turda a cunoscut in vremea reformei administrative din anul 1876 o importanta modificare prin aceea ca partea sa estica a trecut la scaunul Mures, alcatuindu-se astfel comitatul Mures-Turda.

In timpul revolutiei de la 1848, orasul Turda a cunoscut din plin febra evenimentelor in derularea lor cronologica. Inca inaintea adunarii de la Blaj, in oras au fost aduse intariri militare si s-a trecut la infiintarea unei "garzi cetatenesti" maghiare pentru care au fost alocate fonduri si s-au solicitat arme, iar spre oras se indreptau doua companii secuiesti. Orasul devine un bastion intarit al fortelor care s-au opus revendicarilor legitime ale romanilor. Printre participantii la Adunarea Nationala de la Blaj se aflau si fii satelor din imprejurimile Turzii.

Un alt capitol cu multiple semnificatii nationale a fost reprezentat de eforturile turdenilor depuse in vederea infiintarii aici a unei scoli romanesti. Conceputa in folosul romanilor din intreaga zona, aceasta scoala ar fi urmat sa contribuie major la promovarea intereselor lor nationale. De o semnificatie deosebita apare calatoria intreprinsa in august-septembrie 1869, de acelasi dr. Ioan Ratiu, la Bucuresti, unde a fost stabilit sistemul de colectare de ajutoare banesti pentru scoala din Turda. Inceputul primului razboi mondial a dus la o considerabila inrautatire a situatiei sociale si nationale a romanilor din intreaga Transilvanie. Inrolarile pe front, lipsa bratelor de munca, repetatele rechizitii, cresterea costului vietii, specula in vanzarea produselor de stricta necesitate indeosebi a celor alimentare, precum si abuzurile autoritatilor in efectuarea rechizitiilor, in trimiterea la muncile fortate si in acordarea ajutoarelor de razboi familiilor celor plecati in transee au fost atatea cauze ale nemultumirilor.

In prima saptamana a lunii noiembrie 1918 a fost constituit Consiliul National Roman al comitatului Turda in frunte cu Al.Ratiu si I.Boieriu, iar apoi Consiliile Nationale de plasa si comunale, luand astfel nastere, prin vointa maselor populare, noile organe de conducere care si-au asumat atributiile politico-administrative la nivelurile respective.

Dezvoltarea industriala puternica pe care a cunoscut-o orasul Turda in perioada interbelica a avut repercursiuni si in plan social. La mijlocul celui de al patrulea deceniu in Turda functionau doua fabrici de ciocolata si bomboane, una de soda caustica, acid clorhidric etc. una de carbonat de calciu si sare Glauber, o turnatorie de fier si fabrica de masini, sase tabacarii, o fabrica de mobila, o fabrica de ciment, o fabrica de var, opt de obiecte de alabastru, trei de vase ceramice, una de sticlarie, una de portelan si una de caramizi refractare si gresie de coase, o fabrica de asfalt ("Bitumen"-Oprisani) s.a. In Turda aveau loc de patru ori pe an mari balciuri. Institutiile decredit importante erau Filiala Bancii Nationale, Banca Centrala "Ariesana", Banca de credit, Banca Populara, Banca Judeteana, Casa de economi din judetul Turda, Banca Comertului s.a.

Invatamantul orasului Turda era reprezentat de Liceul de baieti "Regele Ferdinand", Liceul de fete "Principesa Elena", Liceul Comercial de Baieti, Gimnaziul Industrial, Scoala de Agricultura si Viticultura, Scoala de Horticultura, o scoala de ucenici, opt scoli primare si sase gradinite.

In ce priveste viata culturala a orasului, Marea Unire de la 1 decembrie 1918 constituie momentul de descatusare a vietii spirituale din Transilvania, inclusiv din orasul de pe malurile Ariesului.

Sa mentionam de asemenea ca la Turda au luat fiinta in 1926 tipografia si libraria "Ariesul" conduse de Teodor Murasanu, sustinute material de o societate anonima, de fapt de multi intelectuali turdeni.

Institutiile culturale ale orasului, care functionau in acea perioada erau: Despartamantul local al Astrei, Ateneul popular, Casa culturala, Cercul intelectualilor romani, Casina maghiara, cinci societati corale, un teatru, un cinematograf.

Viata cotidiana a orasului avea sa sa cunoasca o bulversare a rosturilor sale odata cu dictatul impus Romaniei la 30 august 1940 la Viena. Turda a devenit, dupa un titlu din presa vremii: "Cetate a bejeniei romanesti". "Gazeta de la Turda" (1940-1945) ramane in timp o marturie de prima mana pentru reconstituirea dramaticului tablou al epocii. Regimul de teroare instaurat de administratia horthysta in teritoriul ocupat a insemnat tot atata suferinta morala si pentru turdenii care traiau cu infrigurare vestile aduse de expulzati si refugiati.

Dupa actul de la 23 august 1944, orasul Turda si zona din jur a trait saptamani de razboi devastator si a cunoscut aprige infruntari ale fortelor angajate in operatiunile militare. La 15 septembrie 1944, regimentul 14 dorobanti "Roman" a reusit sa realizeze un cap de pod peste Aries, la nord de satul Poiana, pozitie pe care a aparat-o cu inversunare in fata contraatacurilor inamicului. Vreme de trei saptamani trupele de infanterie romanesti ale Diviziilor 7 si 18, precum si de tancuri sovietice au purtat lupte grele pana la infrangerea rezistentelor fasciste, orasul Turda fiind eliberat la data de 4 octombrie 1944.

Existenta masivului de sare si exploatarile acestei bogatii de-a lungul mai multor secole au creat in partea nord-estica a municipiului, la cca. 2 km de centrul acestuia, un peisaj specific. este vorba de microdepresiunea salina Baile Sarate.

Exploatarea sarii, procesele de carstificare a masivului de sare precum si alunecarile de teren au favorizat formarea a numeroase lacuri, aflate in diferite stadii de evolutie. Unele lacuri, indeosebi cele antroposaline situate pe locul unor foste ocne de sare, sunt folosite de catre populatie in scopuri terapeutice sau pentru agrement. Concentratia salina a lacurilor este diferita. Continutul ridicat de sare si alte elemente le confera acestora proprietati terapeutice deosebite. Din acest punct de vedere cel mai mare interes il prezinta Lacul Roman, pe care a fost amenajat strandul municipiului, lacul Tarzan precum si salba de lacuri de pe Valea Sarata, la vestul microdepresiunii Baile Sarate, zona cunoscuta sub numele de Durgau. Apele acestor lacuri, cloro-sodice, bicarbonatate, calcice, magneziene sunt indicate pentru afectiuni ale aparatului locomotor, ale sistemului nervos periferic precum si pentru afectiuni ginecologice.

Un alt factor terapeutic deosebit al zonei este reprezentat de slicul mineralizat (namol). Acest namol de turba se afla la o adancime de 0,5-1 m sub stratul de aluviuni si este utilizat in scopuri terapeutice sub forma de unctiuni urmate de helioterapie, intr-un mod neorganizat, sau sub forma de impachetari in cadrul bazei de tratament balnear.

Cel mai frecvent loc de agrement din aceasta zona este strandul care atrage in fiecare sezon estival un mare numar de localnici, dar si din Cluj si Campia Turzii. Forma actuala a strandului dateaza din anii 1952-1953 cand lacul a fost betonat si compartimentat in patru zone de adancime.

Muzeul de istorie este cel mai valoros monument al arhitecturii medievale civile din raza municipiului si singurul palat din care se mai pastreaza parti datând de la sfârsitul veacului al XV-lea sau începutul celui urmator. El reprezenta odinioara resedinta sau Casa Princiara a principelui Sigismund Bathory. Cladirea s-a bucurat de consideratie de-a lungul timpului, numarându-se între resedintele preferate ale principilor. Pâna în jurul anului 1588 s-au efectuat lucrari importante de reconstructie structura actuala a cladirii datând din acele vremi. Ea a mai suferit o refacere generala în anul 1818, reparatii mai efectuându-se în anii 1886-1887 si 1911, de când dateaza forma pe care o are si azi. Arhitectura cladirii este în esenta gotica, peste care se suprapun elemente ale Renasterii.

Drept fondatori ai institutiei muzeale turdene pot fi considerati A.Ratiu, I.Tigarea si I.Russu prin activitatea lor notabila de colectionare si pastrare a vestigiilor arheologice si istorice din vremea lui J.Kemeny si I.Teglas, in perioadainterbelica si urmatoare celui de al doilea razboi mondial.

Salina Turda se găseşte în zona Durgău-Valea Sărată din Turda. Intrarea în Salină se face din str. Salinelor 54A sau prin intrarea principală situată în centrul turistic Salina-Durgău situat pe Alea Durgău.

La Turda a fost cunoscut şi exploatat zăcământul de sare înca din cele mai vechi timpuri (dovezi arheologice sigure ale exploatării sării la Durgău-Turda există din perioada preromană 50 î.C.-106 d.C.), dar exploatarea sistematica a zăcământului, începe în perioada ocupaţiei romane (106-274d.C.). Sarea era exploatată de către romani în camere piramidale de 17-34 m adâncime si 10-12 m lăţime. În afara masivului de sare de la Durgău, romanii au exploatat şi masivul de sare de la Băile Romane (în zona ştrandului actual).

Primul document în care este pomenită Ocna de la Turda a fost emis de către cancelaria maghiară în anul 1075. SalinaTurda s-a redeschis în anul 1992 (în scop turistic si curativ).

Mormântul lui Mihai Viteazul

Initial, pe acest loc, sotia sa, Doamna Stanca, cu invoirea principelului Transilvaniei Gabriel Báthory, a reusit sa ridice o capela in stil bizantin, distrusa ulterior intentionat de catre nationalisti fanatici maghiari. Capela a fost realizata sub forma unei troite, asa cum este reprezentata pe o acuarela realizata in 1820, achizitionata de istoricul turdean István Téglás (1853-1915), apoi de contele József Kemény (1795-1855) din Luncani.

Pe locul fostei capele, a fost realizata in anul 1923 de catre Comitetul Femeilor Romane din Turda o Troita din lemn, la recomandarea si la dorinta Regelui Ferdinand I, exprimata la vizita sa, impreuna cu Regina Maria, prin Turda in anul 1919. Realizarea Troitei a fost posibila si cu sprijinul „Societatii monumentelor istorice” din Bucuresti. Troita de lemn, in prezent expusa la Muzeul de Istorie din Turda (din anul 1977), este lucrata in stil popular. Ea are gravata inscriptia: „Aici a fost rapus marele voievod Mihai Viteazul la 9 august 1601”.

Monumentul nou (obeliscul) a fost inaugurat la 8 mai 1977, în locul troitei din lemn ridicate in 1923 de catre Societatea Femeilor Romane din Turda, cu prilejul sarbatoririi unui secol de la proclamarea independentei de stat a Romaniei.

Inalt de 1601 cm, Monumentul este opera sculptorului Marius Butunoiu. Este construit din beton armat, placat cu travertin de Ruschita, pe un soclu dreptunghiular din tuf vulcanic. Are trei laturi simbolizand cele trei principate romane unite sub Mihai Viteazul in anul 1601. La baza fiecarei laturi se afla stemele celor trei principate romane, executate din marmura alba de Simeria, la fel ca si placa mormantului, de catre artistul clujean Vasile Rus Batin. Vechea troita din lemn se afla la muzeul de istorie din Turda.

Dupa glorioasa victorie obtinuta la 3 august 1601 la Goraslau, impotriva ostilor nobiliare comandate de Sigismund Bathory, Mihai se indreapta spre Cluj, unde ajunge la 11 august. De aici porneste spre Turda, in apropierea careia isi aseaza tabara, apoi trimite cea mai mare parte a trupelor sale la Fagaras unde se gasea familia lui intemnitata. La 16 august, in fruntea trupelor imperiale, soseste pe Campia Turzii si neimpacatul sau dusman, generalul Basta, a carui prezenta, potrivit planului de campanie, nu era prevazuta acolo. Din aceasta pricina, se spune ca intre cei doi comandanti ar fi avut loc neintelegeri in timpul carora, dupa afirmatiile cronicarului Szamoskozy, unul dintre boierii lui Mihai ar fi spus "Am pierdut Ardealul pe Campia Turdei, tot aici voiu sa-l redobandim".

Indiferent cum se vor fi petrecut lucrurile, cert este ca Basta avea mandatul imperialilor si intentia expresa de a-l suprima pe voievod. Dupa ce Mihai hotaraste sa-si desparta oastea de cea a lui Basta, la 18 august in ajunul plecarii voievodului spre Tara Romaneasca, generalul convoaca consiliul de comandanti din tabara lui si discuta chemarea si arestarea lui Mihai. Uciderea marelui voievod a fost hotarata cand Basta si-a dat seama ca prin pretentiile si personalitatea sa, Mihai era impotriva intereselor imperialilor austrieci. Pe locul unde gloriosul voievod a fost sacrificat de Casa de Austria, se ridica astazi un impunator monument care ne aminteste ca jertfa lui Mihai nu a fost un bun risipit fara folos, ci un indemn, un strigat de lupta preluat din generatie in generatie, al carui soroc se va implini abea in 1918, cand la Alba Iulia, capitala celor trei tari unite sub sceptrul sau, un popor care a stiut sa lupte timp de secole cu o perseverenta exemplara, va pectlui actul prin care romanii se regasesc in hotarele unei tari reintregite.

In vecinatatea monumentului a fost construita in anul 2005 Mănăstirea Mihai Vodă, copie după Biserica Mihai Vodă ridicată la București de catre Mihai Viteazul.

Sursa: site-ul Primariei Turda