Sunt unele locuri despre care mulți dintre noi nici nu știu că există. Sunt unele locuri altfel decât altele...
Sunt unele locuri despre care mulți dintre noi nici nu știu că există. Sunt unele locuri altfel decât altele...
De îndată ce treci de "poarta" Maramureşului, peisajele îţi fură privirea: munţi împăduriţi, adăpaţi de râuri şi pâraie, dealuri îmbătător de verzi, căpiţe prietenoase ivite la tot pasul, lacuri tăcute, păşuni, cascade şi izvoare, specii florale excepţionale, toate îndemnându-te să nu mai laşi deoparte aparatul de fotografiat. Cu o avere alcătuită dintr-un parc naţional (Munţii Rodnei), un parc natural (Munţii Maramureşului) şi numeroase alte arii protejate, peisajul Maramureşului e mai mult decât înstărit: Creasta Cocoşului, Lacul Albastru, Cheile Lăpuşului sunt doar câteva dintre acestea, o sărbătoare pentru ochi, pledând convingător pentru versurile populare fredonate de maramureşeni ori de câte ori au prilejul să-şi laude meleagurile: ”Maramureş plai cu flori, mândru eşti în sărbători…”
Aproape fără excepţie, vizitatorii Maramureşului se declară îndrăgostiţi de moroşeni. Fie că îi întâlneşti într-o zi obişnuită de lucru, la fân sau cu treburi prin gospodărie, fie că schimbi o vorbă cu ei pe uliţa satului, sau îi însoţeşti într-o zi de sărbătoare, atunci când îşi îmbracă cele mai bune straie ca să îşi cinstească duminicile, sfinţii sau nunţile, sufletul tău va fi câştigat. În felul lor de a fi simplu, sincer, fără ocolişuri, în vorbele lor pline de tâlc, în modul în care te poftesc în casă, în pofta lor de joc şi horit şi mândria cu care povestesc despre locurile în care s-au născut, există ceva care te cucereşte de la prima vedere.
Nu de puţine ori, numele Maramureşului se substituie cu "ţara bisericilor din lemn". Călătorind prin sate, e uşor să observi că mai toate aşezările au vechea lor biserică de lemn, creaţie a meşterilor locului. Opt dintre acestea au fost incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, putând fi vizitate la Bârsana, Budeşti, Deseşti, Ieud, Plopiş, Poienile Izei, Rogoz şi Şurdeşti. Bisericile nu sunt doar obiective turistice: în fiecare duminică şi de sărbători, sătenii, mulţi dintre ei îmbrăcaţi în straie tradiţionale, vin aici să se închine. Cu turnuri înalte, ca să fie cât mai aproape de Dumnezeu, cu stâlpi grei de brad sau stejar, sculptaţi manual şi cu acoperişuri de şindrilă, cu valoroase picturi interioare, de o vechime impresionantă, fiecare biserică are istoria şi povestea ei încrustată în lemn.
Maramureşenii au fost întotdeauna credincioşi lemnului, căruia i-au dat cele mai felurite forme, de la blidul în care mâncau, până la acoperământul de deasupra capului şi bisericile în care se închinau. Acolo unde miroase a lemn, maramureşeanul se simte acasă. Porţile de lemn sunt, de când lumea, simbolul satelor maramureşene. Motivele încrustate în stâlpii porţilor, pe acest hotar simbolic dintre lume şi gospodărie, dintre spaţiul neutru şi cel sacru, au rolul de a proteja casa şi familia: funia răsucită, soarele, pomul vieţii sunt toate expresia marilor mituri din cultura românească. Azi, în Maramureş, mai pot fi văzute porţi şi case vechi din lemn, în special în satele de pe Valea Cosăului şi Valea Marei, precum şi în Muzeul Satului din Baia Mare şi Sighet.
Despre satele maramureşene se spune că reprezintă sufletul vieţii la ţară din România, o atracţie şi o sursă de tihnă pentru turistul obişnuit cu aglomeraţia şi zgomotul citadin. Vizitând Maramureşul rămâi cu impresia întoarcerii în timp la simplitate şi arhaic. Primul lucru care îl încântă pe călătorul ostenit de drum este gazda întotdeauna ”veseloasă” şi primitoare şi o masă cu bucate tradiţionale. Apoi îl încântă munca la câmp, adierea de iarbă proaspăt cosită, gustul laptelui proaspăt muls, plimbările cu căruţa sau cu sania, somnul odihnitor. Iar asta se întâmplă în toate pensiunile agroturistice ale locului.
Oamenii din Maramureş au ştiut să nu se înstrăineze de tradiţii, păstrate din timpurile de demult. Viaţa la ţară în Maramureş este orânduită în mare parte după muncile câmpului şi după marile sărbători creştine. Începutul de an e animat de sumedenia de obiceiuri de Anul Nou şi Bobotează. Primăvara este dedicată obiceiurilor de cinstire a primului gospodar ieşit la arat (Tânjaua de pe Mara, Udătoriul din Şurdeşti), urcatul oilor la stâne şi Sărbătoarea Paştelui. Vara, maramureşenii sunt ocupaţi cu munca la fân, câtă vreme e soarele pe cer, respectând obiceiurile de Sânziene şi tradiţiile legate de ziua Sfintei Marii şi de zilele sfinţilor. Toamna, în timp ce se bucură de bogăţia recoltei, oamenii se adună la jocuri ale satului, unde pe muzica ceteraşilor, flăcăii joacă pătimaş fetele. Asta până la Lăsatul Secului, care marchează începutul pregătirilor pentru Crăciun, sărbătoarea cea mai frumoasă de peste an, când văile Maramureşului răsună de glasurile colindătorilor.
Sărbătorile creştine se împletesc aici cu credinţele populare, în tot felul de obiceiuri precum: găsirea ursitului, alungatul duhurilor rele, căsnicia fericită sau recolta bogată. Iar când toate acestea se îmbină cu jocul şi horitul, spectacolul pentru oaspeţii din alte colţuri de lume este desăvârşit, în orice anotimp.
Dacă îi vizitezi pe moroşeni, vei avea prilejul să îi vezi meşterind, mai ales în lemn, de la blide, linguri, pecetare şi obiecte de mobilier, la case, porţi şi biserici. În domeniul ţesăturilor, femeile din Maramureş cunosc secretul extragerii culorilor naturale din plante şi coajă de copac, aşa că în fiecare casă există în camera bună, lada cu ţesături din lână şi cânepă, lucrate la războiul de ţesut.
Meşteşugul olăritului se mândreşte cu centrul de la Săcel, unde lutul roşu, scos de la mari adâncimi, este prelucrat cu tehnici străvechi. Tot aici se meşteresc măştile tradiţionale care îmbogăţesc obiceiurile de iarnă. În satele Sârbi şi Budeşti, pe Valea Cosăului, mai pot fi găsiţi ultimii clopari din Maramureş, dar şi cele mai spectaculoase instalaţii ţărăneşti din lemn (vâltori, pive, mori, horincii). Confecţionarea costumelor populare, a podoabelor tradiţionale ori pictura pe sticlă sunt alte meşteşuguri transmise din generaţie în generaţie în Maramureş.
În Săpânţa vei găsi un cimitir neobişnuit, care intrigă şi impresionează prin originalitate: Cimitirul Vesel, numit aşa pentru crucile pictate în culori vii, peste care domneşte un albastru special, denumit albastru de Săpânţa. Iniţiatorul acestui cimitir a fost Stan Ioan Pătraş, care în anii 1931-1935 a început să confecţioneze crucile altfel decât în cimitirele obişnuite. Imaginile cioplite în lemn înfăţişează în mod naiv una din caracteristicile vieţii celui îngropat acolo, iar epitafurile sunt scurte poezioare pline de tâlc, scrise în limbaj popular, la persoana întâi, ca o spovadă a răposatului. Toate acestea au propulsat acest loc în topul 10 al celor mai vizitate destinaţii funerare din lume.
În Maramureş, cele mai multe muzee sunt concentrate în jurul municipiilor Baia Mare şi Sighetu Marmaţiei. Muzeul de Mineralogie Baia Mare găzduieşte o spectaculoasă colecţie de minerale unicat în lume. De asemenea, în ambele localităţi există muzee dedicate arhitecturii tradiţionale şi etnografiei, care spun totul despre casele, meşteşugurile, mobilierul ţărănesc, portul, ceramica şi alte îndeletniciri ale localnicilor. În Sighetu Marmaţiei, o celebră închisoare politică a fost transformată în Memorialul Victimelor comunismului şi al Rezistenţei, însă astfel de instituţii există şi în localităţile mai mici. La Dragomireşti există un muzeu al ţărăncii române, iar în Leud, familia Pleş a transformat o casă veche din lemn, în muzeu al cânepei.
Horinca, sau palinca, nu e doar băutura tradiţională, ci şi mândria fiecărui moroşan gospodar, licoarea care stropeşte orice ospăţ, descreţeşte frunţile, leagă prietenii, dezleagă limbi, un soi de elixir cu puteri tămăduitoare, vorba cântecului: "De beau un pic de horincă, nu mă mai doare nimică". Cei iniţiaţi în tainele licorii ştiu cum să verifice cât e de bună. Fie freacă o picătură în palme şi dacă mirosul băuturii aduce cu cel al mierii, testul a fost trecut, fie numără mărgeluţele de pe marginea sticlei, după ce o agită. Pentru toate acestea, atunci când intri în casa unui moroşan şi eşti omenit cu pălincă se spune că trebuie să bei paharul până la fund înainte de a-l pune pe masă, pentru că altfel aduce ghinion gazdei. Însă oricât te-ar preocupa soarta gazdelor, nu uita că horinca e "apă de foc" şi după o înghiţitură-două "picioarele ţi se înmoaie ca pământul după ploaie"!
Celor dornici de mişcare după mesele îmbelşugate, Maramureşul le oferă poteci pitoreşti pentru drumeţii, lacuri şi râuri pentru o scaldă pe cinste în zilele de vară şi pârtii de schi în timpul iernii (Borşa, Şuior, Mogoşa, Cavnic, Izvoare). Cicliştii se pot bucura de rute îndepărtate de trafic, care străbat locuri uimitoare, iar alpiniştii de hamuri, chingi şi adrenalină, pe Creasta Cocoşului.
Până în urmă cu patru decenii, în Maramureş erau în funcţiune 200 de kilometri de linii ferate înguste, pe care circulau trenuri cu aburi ce transportau sare, lemn, mărfuri şi persoane. Astăzi, Mocăniţa de pe Vaser este singura cale ferată îngustă din Uniunea Europeană pe care mai circulă un tren forestier. Sistemul are o lungime de peste 50 de kilometri, atât de-a lungul defileului împădurit al râului, cât şi pe două văi laterale. Trenul turistic urcă până la jumătatea văii (km 22), la staţia Paltin, unde se face popas pentru picnic, întorcându-se înapoi după câteva ore. Locomotivele care-l tractează, construite între anii 1910 şi 1986, sunt cu aburi şi au opriri pitoreşti pe traseu.
Sursa: Site-ul Consiliului Judetean Maramures
Sunt unele locuri despre care mulți dintre noi nici nu știu că există. Sunt unele locuri altfel decât altele...
In N-V României, în Județul Maramureș, îmbrățișat de culmile Munților Gutâi, în mijlocul unui peisaj natural mirific, la numai 18 km de Municipiul Baia Mare, ușor accesibil, Complexul Turistic Șuior este un altfel de loc decât altele ... oferind oaspeților locația perfectă pentru relaxare, evadare din cotidian precum și pentru practicarea sporturilor de vară, dar mai ales a celor de iarnă.
Şi "urcând din vale-n munte" ... vei descoperi două din elementele ce au definit şi definesc Maramureşul "lemnul şi apa", vei descoperi un loc care îmbină armonios tradiţia, ospitalitatea şi frumosul, un loc în care natura respiră şi trăieşte odată cu tine !
Un loc privilegiat de natură, înconjurat de munţi şi fagi, te ajută să petreci clipe de neuitat în cele trei cabane turistice GUTÂI, ŢIBLEȘ şi PIETROSU denumite aşa după vestiţii munţi ai Maramureşului.
Stilul rustic al construcţiilor este un mod de a ieşi din artificialul acestei lumi, iar sentimentul pe care îl încerci în momentul în care intri înăuntrul cabanelor este de relaxare, de liniște, de evadare în natură și de detașare de cotidian.
Fiecare cabană cuprinde 5 camere cu pat matrimonial şi un living spaţios pentru relaxarea oapeţilor. Dotari camere: mobilier rustic, minibar, TV prin satelit, cabină duş. Decorul rustic ne aduce natura mai aproape, iar efectul provocat de acesta este unul liniştitor şi reconfortant.
Restaurantul este construit în același stil rustic și elegant, stil care caracterizează întreaga locație de la Cota 1000. Are capacitatea de peste 100 de locuri în interior, locuri dispuse atât în partea de jos, cât și în cea de sus.
Bucătăria românească este valorificată din plin, întreg meniul fiind dominat de preparate tradiționale cum ar fi: mămăliguța cu brânză în straturi și smântână, sarmale cu ciolan afumat, ciolan de porc cu varză haiducească, de preparate de pui și porc la grătar, de platouri rustice precum: ”Dărnicia moroșanului”, ”Gustarea păstorilor”, ”Plăcerea haiducilor”, ”Ospățul drumeților”, toate acestea vin ”stropite” din plin cu horincă ”verde” de Maramureș și cu vin la carafă, în acorduri de muzică moroșenească, ingrediente care te fac să te simți cu adevărat un oaspete prețuit.
De primăvara până toamna, dar chiar și iarna, la Cota 1000 oaspeții pot lua masa în aer liber la cele 2 terase special amenajate. Una mai mică, având 40 de locuri, situată în imediata apropiere a restaurantului și o a două, pe care am denumit-o puțin poetic ”terasă plutitoare”, brăzdează lacul construit în vârful muntelui. Aceasta din urmă are 60 de locuri amenajate în stil rustic, stil ce se regăsit peste tot. Aici, în timp ce vei servi o gustare sau vei savura un pahar de vin, poți vedea zbenguitul neobosit al peștilor la picioarele tale și poți admira natura idilică, care înconjoară aceste locuri absolut minunate.
La demisolul restaurantului se află barul ce are posibilitatea de-a găzdui peste 100 de persoane. Denumit generic ”Bar după schi”, având în vedere că este folosit cu preponderență iarna. Frumusețea localului este dată de decorul său din piatră, este locul ideal în care schiorii obosiți, veniți de pe pârtie se pot odihni în timp ce beau un vin sau o țuică fiartă, băuturi calde și reci, alcoolice și nealcoolice și unde pot mânca preparate de tip fast-food, toate într-o atmosferă prietenoasă, inspirată de stilul cald al locului.
Staţiunea Şuior, prin poziţionarea ei la poalele masivului Gutâi, ofera o mare varietate de trasee marcate pentru toţi iubitorii de drumeţii. Cei experimentaţi au la dispoziţie traseele directe cu diferenţe mari de nivel, cum ar fi: Vf. Mogoşa 1246m, vârfurile de pe creasta masivului Gutâi, Vf. Secătura 1392m, Creasta Cocoşului 1394m, Vf. Gutâi 1443m, Vf. Gutâiul Mic 1392m, cu un plus de anduranţă menţionăm şi Vf. Ignis 1307m. Aceleaşi obiective pot fi atinse şi de cei mai puţin pregătiţi pentru munte, prin parcurgerea unor trasee pe curba de nivel, mai lungi ce-i drept dar mai uşoare şi care reduc treptat din diferenţa de nivel.
Potecile din zonă sunt marcate, au locuri amenajate pentru popas, de regulă în apropierea unor izvoare de apă cristalină, parcurg atât zone împădurite cât şi paşuni alpine care oferă privelişti minunate. Vârfurile montane constituie puncte de panoramă. Astfel de pe Vf Gutâi vom vedea în nord Maramureşul istoric, Carpaţii Ucrainieni, munţii Maramureşului cu vârfurile Pop Ivan, Farcau, Mihailec mai spre est, munţii Rodnei având în primplan Vf. Pietrosul 2303m, cel mai înalt vârf din Carpaţii Orientali iar în fundal Vf. Ineu numit şi "Materhornul Nordului".
La 10 minute de staţiune va puteti destinde cu priveliştea lacului Bodi sau putem înnota pe timp de vară în apele reci ale lacului de munte.
"Eterna provocare" a cicliştilor, căţărarea de pe Gutinu cu cei aproape 800m diferenţă de nivel de la ieşirea din Baia Mare pe DN 18 până în Pasul Gutâi ~ 23 km îşi aşteaptă temerarii.
Traseele de fond sunt numeroase, oferind atât plăcere privitorului prin frumuseţea cadrului natural şi a specificului rural unic, cât şi prin complexitatea şi duritatea traseelor.
Cel mai mare poligon de alpinism şi escaladă pe roca vulcanică din nord-vestul României se gaseşte în cadrul rezervaţiei geologice Creasta Cocoşului 1438m, din masivul Gutâi.
Cei dornici de zbor cu parapanta vor găsi în Staţiunea Şuior locul potrivit pentru organizarea activităţii, datorită amplasării.
Șuiorul este si o stațiune montană de iarnă, care se remarcă mai ales prin facilitățile oferite iubitorilor sporturilor, specifice acestui anotimp. Amplasate pe versantul nordic al Masivului Mogoșa, cu o lungime de 3600 m, pârtiile de schi ale Complexului Șuior sunt cotate ca pârtii de dificultate medie. Zonele de dificultate ridicată sunt alternate în mod fericit cu porțiuni mai line, ceea ce le dă un farmec aparte și senzația permanentă pentru schiori de noutate și adrenalină.
Staţia de plecare a telescaunului este amplasată la 50 m depărtare de terasa complexului.
Pârtiile sunt dotate cu:
- instalaţie de producere a zăpezii artificiale pe o lungime de 3600 m;
- instalaţie nocturnă pe o lungime de 1500 m;
- un telescaun cu o capacitate de 1200 persoane/oră dotat cu sistem pe bază de TAG-uri;
- 2 ratracuri de mare putere pentru nivelarea pârtiilor.
Centru modern de închiriere echipamente de schi sau snowboard dotat cu peste 250 echipamente.
Pentru începători și copii este amenajata o pârtie de 100 m lungime dotată cu baby-ski.
Pentru cei care nu doresc, nu știu sau nu pot să schieze este amenajata la Cota 1000 o pistă de tubing de 100 m. Gazdele vă dăm echipamentul, dumneavoastră veniți cu curajul, iar buna dispoziție și adrenalina este asigurată garantat.