Oraşul Gura Humorului îşi trage numele de la aşezarea sa la gura de vărsare a pârâului Humor în râul Moldova. Declarată oraş începând cu anul 1904, fapt ce i-a înlesnit dezvoltarea, localitatea este atestată în documentele scrise medievale emise de cancelaria Moldovei, încă de la începutul secolului XV (1415), când vornicul Oană a întemeiat vechea mănăstire a Humorului, la o distanţă de 6 km de actualul oraş.
Gura Humorului a dobândit statutul de staţiune turistică de interes naţional prin Hotărârea Guvernului României nr.114 din 24 februarie 2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 178 / 1 martie 2005.
Oraşul Gura Humorului este una dintre cele mai importante destinaţii turistice ale Bucovinei.
Cu o evoluţie zbuciumată de peste 500 de ani, localitatea Gura Humorului era cunoscută, încă din secolul al XIX-lea, pentru proprietăţile curative ale aerului şi ale apelor sale iar, în perioada interbelică, ca o staţiune balneo – climaterică de referinţă.
În anul 2005, prin HG 114, oraşului Gura Humorului i s-a recunoscut statul de staţiune turistică de importanţă naţională.
Oferta cultural-turistică a staţiunii este remarcabilă.
Pe teritoriul său se află biserica Sfintei Mănăstiri Voroneţ, Capela Sixtină a estului european, parte integrantă a patrimoniului cultural universal.
Gura Humorului este o adevărată placă turnantă a turismului cultural – religios bucovinean, de aici putând a fi accesate traseele către toate celelalte bisericile cu frescă exterioară din România, aflate sub patronaj UNESCO : Humor, Moldoviţa, Suceviţa, Arbore, Pătrăuţi, Probota, Sfântul Gheorghe – Suceava .
Staţiunea turistică Gura Humorului are, pe lângă o structură hotelieră de invidiat, numeroase oferte de agrement:
Complexul de agrement ”Ariniş”, organizat cu fonduri europene, ce oferă posibilităţi nelimitate de petrecere a timpului liber, în toate cele patru anotimpuri, dispunând de:
- o pârtie de schi – Pârtia „Şoimul” – 1478 m lungime, 35 m lăţime, 283 m diferenţă de nivel, dotată cu un telescaun de 1280 m şi cinci tunuri de zăpadă, deservită de o parcare de peste 350 de locuri
două săli polivalente de sport
- o piscină acoperită, de dimensiuni olimpice, prevăzută cu saună şi jacuzzi, în care funcţionează o şcoală de înot şi o şcoală de iniţiere în scufundări
- un ştrand cu piscină în aer liber şi bazin de înot pentru copii
- un patinoar natural ce funcţionează, în timpul verii, ca spaţiu pentru role şi skateboard-uri
- terenuri de baschet, handbal, volei, tenis de câmp, fotbal ce dispun, inclusiv, de iluminat nocturn.
Piatra Pinului – una dintre cele mai importante rezervaţii paleo-oligocene din România.
Piatra Şoimului – structură megalitică în care Daniil Sihastrul, ajuns egumen al Mănăstirii Voroneţ, după plecarea sa de la Putna, şi-a săpat o chilie ca loc de refugiu şi meditaţie.
Dealul Cetăţii şi împrejurimile sale – o reţea de cetăţi de piatră şi puncte întărite ce făceau din Gura Humorului o adevărată fortăreaţă la intrarea în Munţii Orientali.
Un vechi cimitir evreiesc, al doilea ca mărime din judeţul Suceava, cu stele funerare impresionante, unde doarme, întru eternitate, mama celebrului tenor Joseph Schmidt.
Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina – singurul muzeu al spiritualităţii populare bucovinene,
Cea mai veche biserică catolică, în funcţiune, din Bucovina.
Monumente de arhitectură urbană din secolul al XIX-lea.
Evenimentele culturale:
Zilele Oraşului Gura Humorului (Festivalul Festivalurilor în inima Bucovinei) organizate, de regulă, în al doilea week-end al lunii iulie dar care vor avea loc, anul acesta, în perioada 2-5 septembrie 2010.
Festivalul Internaţional de caricatură şi literatură umoristică Umor la…Gura Humorului( ediţia a XX-a, în 2010 ), ce se desfăşoară concomitent cu Zilele oraşului Gura Humorului.
Festivalul Inter-Naţional de Film documentar Toamnă la Voroneţ ( ediţia a XXX-a, în 2010 ) organizat, de regulă, în cel de-al doilea week-end al lunii octombrie dar care, în acest an, se va desfăşura, concomitent cu Zilele Oraşului, în perioada 2-5 septembrie 2010.
Târgul de Paşti – târg al ouălor închistrite ( ediţia a XII-a, în 2010 ), organizat în marţea Floriilor ortodoxe.
Sărbătoarea coşurilor pascale ( ediţia a II-a, în 2010), organizată în a doua zi a Paştelui ortodox.
Concursul de ciocnire a ouălor pascale ( ediţia a II-a, în 2010), organizat în parteneriat cu localitatea Mănăstirea Humorului.
Barabula de Aur ( ediţia a II-a, în 2010), festival-concurs de gastronomie bucovineană, organizat în cadrul Zilelor oraşului Gura Humorului.
Festivalul Naţional „Doină, doină, cântec dulce” (ediţia a XIII-a, în 2010) organizat în cadrul Zilelor oraşului Gura Humorului.
„Iarnă bucovineană”- Festival al tradiţiilor de înnoire a timpului calendaristic ( ediţia a XV-a, în 2010), organizat la sfârşit de an.
Turismul oraşului beneficiază de faptul că localitatea se află pe traseul turistic de la E la V – DN 17 Suceava -Vatra Dornei -Cluj din care se desprind majoritatea acceselor spre obiectivele turistice din zonă.
Turismul în zona oraşului Gura Humorului constituie una din priorităţile de dezvoltare a regiunii Bucovina, investiţiile în acest domeniu constituindu-se într-o prioritate a Planului Naţional de Dezvoltare a României.
Ţinutul Bucovinei înglobează pagini de istorie, tradiţii şi obiceiuri străvechi, monumente unice şi meşteşuguri specifice, ctitorii medievale care atestă o permanenţă spirituală şi istorică a locuitorilor acestor meleaguri.
Oraşul se încadrează în “Zona Mănăstirilor Bucovinei” ce cuprinde Obcinile Bucovinei între văile Sucevei şi Moldoviţei, străbătută de trei drumuri turistice dispuse în circuit, cu legături bune cu zonele turistice limitrofe.
Patrimoniu cultural-artistic
Situat în centrul geografic al judeţului Suceava, Gura Humorului deţine o poziţie strategică pentru accesarea tuturor traseelor turistice ce au ca scop vizitarea mănăstirilor cu frescă exterioară şi a celorlalte obiective din această parte de ţară.
În acest teritoriu se află cele mai valoroase monumente de arhitectură medievală: Voroneţ, Humor, Arbore, Moldoviţa, Suceviţa, care prin valoarea incontestabilă a picturilor exterioare fac parte din patrimoniul culturii universale, incluse în evidenţa UNESCO. Fiecare dintre acestea are o culoare dominantă (“albastru de Voroneţ”, “roşu de Humor”) şi prezintă scene unice prin compoziţia lor grafică, de natură religioasă sau care oglindesc monumente din istoria Europei (“Cucerirea Constantinopolului”, Geneza, Judecata de Apoi, Scara Virtuţilor etc.).
Din cele cinci monumente istorice enumerate, MĂNĂSTIREA VORONEŢ se află chiar pe teritoriul oraşului, la 4 kilometri de centrul administrativ.
Prima atestare documentară a Mănăstirii Voroneţ este 22 ianuarie 1472, când Ştefan cel Mare dădea călugărilor – în frunte cu egumenul Misail – scutire de vamă pentru două măji de peşte care vor fi aduse de la Chilia sau din altă parte.
În locul vechiului schit de lemn, Ştefan Vodă a ridicat actuala biserică, cu hramul Sfântul Gheorghe. Pisania bisericii arată că lucrările de construcţie au durat mai puţin de patru luni, de la 26 mai până la 14 septembrie 1488. Mitropoliţii Teofan I şi Grigorie Roşca s-au îngrijit de pictarea ei în exterior, cel din urmă adăugându-i şi un pridvor.
Este o biserică de dimensiuni reduse (25,5 m lungime fără pridvor, 7,7 m lungimea naosului şi pronaosului, 10,5 m în dreptul absidelor laterale).
Între bisericile cu frescă exterioară, biserica Mănăstirii Voroneţ, supranumită Capela sixtină a estului european” este, fără îndoială, cea mai renumită şi mai bine cunoscută în lume.
Pictura exterioară se datorează lui Grigorie Roşca, eruditul teolog care a urmărit personal realizarea operei călugărilor-zugravi anonimi. Rezultatul a fost excepţional: Judecata de Apoi ocupă tot peretele de apus într-o uriaşă compoziţie pe cinci registre, unică în arta orientului creştin. Specialiştii o consideră, prin amploare, ştiinţa efectului decorativ şi strălucirea policromiei, superioară compoziţiilor de la Athos şi celor de la Camposanto (Pisa), demnă de a fi alăturată Capelei Sixtine din Roma, mozaicurilor geamiei Kahrie (Istanbul), imaginilor de la San Marco (Veneţia), din Siena, Assisi, Orvieto. Originalitatea artistului constă şi în curajul său de a introduce în scenă instrumente muzicale moldoveneşti (bucium, cobză), peisaj local, ştergare, veşminte populare – totul pe un fond albastru ce a născut sintagma albastru de Voroneţ egală verdelui Veronese şi roşului Titzian.
La nici 6 km de centrul oraşului Gura Humorului, urmând DJ 177, se află Mănăstirea Humor, cu hramul Adormirii Maicii Domnului (15august), ctitoria logofătului Teodor Bubuiog şi a soţiei sale, Anastasia.
Ridicată în anul 1530 în vecinătatea unei vechi mănăstiri (consemnată la 1415 şi căzută în ruină la începutul secolului al XV-lea, mănăstire de care este legată şi prima consemnare, la 1490, a Seliştei Poiana de la Gura Humorului), biserica Mănăstirii Humor este armonios proporţionată deşi este lipsită de turlă.
În zona mediană, între pronaos şi naos, apare gropniţa deasupra căreia se află o încăpere specială, tainiţa, destinată adăpostirii tezaurului mănăstirii, în caz de primejdie.
Din zidurile de incintă se păstrează doar turnul construit în anul 1641, prin îngrijirea domnitorului Vasile Lupu.
Pictura interioară şi exterioară, dominată de culoarea roşie (roşul-brun, roşul-purpuriu şi roşul-violet) a fost realizată în anul 1535. Tema centrală a picturii exterioare este asediul Constantinopolului, situat la baza celor 24 de scene ale Imnului acatist de pe faţada sudică.
În interior, reţine atenţia portretul doamnei Elena (soţia lui Petru Rareş) din tabloul votiv, realizat în naosul bisericii. Criticii de specialitate consideră acest portret ca fiind cel mai reprezentativ pentru întreaga pictură medievală moldovenească.
Partia de schi Soimul are o lungime de 1.478 m, diferenta de nivel 285 m, un echipament telescaun pe o lungime de 1.332 m, sistem electronic de bileterie, 5 tunuri de zăpadă amplasate pe pârtie, 1 maşină de bătut zăpada, drum de acces către pârtie modernizat, parcare amenajată la baza pârtiei – 344 locuri, instalatie nocturna.
Parcul Arinis
Piscina acoperită are o suprafaţă de 625 mp, conţine circa 1400 mc de apă, având o adâncime între 2,35m şi 2,6m, şi o zonă supraînălţată faţă de fund şi îngrădită pentru copii sau începători cu o adâncime de cca 1,15 m. Piscina este dotată cu un sistem de recirculare şi filtrare a apei şi cu sistem de sterilizare a apei raze ultraviolete. Temperatura apei din piscină este menţinută permanent la valoarea de 29°C +/- 1°C. Temperatura aerului din piscină este menţinut cu minimum un grad plus faţă de cel al apei, indiferent de anotimp. Încălzirea incintei este realizată prin pardoseală, calorifere şi sistemul de ventilaţie.
Piscina descoperită are o suprafaţă de 483 mp, o adâncime medie de 2,5 m fiind căptuşit cu liner.
Funcţionarea acestuia este programată doar în perioada sezonului estival. Bazinul este dotat cu un sistem de recirculare şi filtrare a apei la fel ca şi piscina acoperită. Temperatura apei este asigurată la valoarea de 28°C +/- 1°C, chiar dacă, în perioada de funcţionare temperatura exterioară este sub această valoare. Bazinul este dotat perimetral cu duşuri cu apă a cărei temperatură este de aprox. 40°C.
Detalii tehnice piscina descoperită pentru copii:
Bazinul descoperit pentru copii are o suprafaţă de 393 mp, o adâncime de la 0,4m până la 0,8 m fiind căptuşit cu liner. Funcţionarea acestuia este programată doar în perioada sezonului estival. Bazinul este dotat cu un sistem de recirculare şi filtrare a apei la fel ca şi piscina acoperită, inclusiv sistem de sterilizare cu raze ultraviolete.
Piscinele exterioare sunt deservite de o clădire ce conţine 6 vestiare pentru schimbarea hainelor şi două grupuri sanitare femei/bărbaţi, dotate fiecare cu câte 4 WC-uri şi 4 chiuvete.
Judeţul ocupă o suprafaţă de 8.553,5 km2, reprezentând 3,6% din suprafaţa ţării, fiind al doilea judeţ ca întindere din ţară, după judeţul Timiş.
Populaţia judeţului Suceava reprezintă aproximativ 19% din populaţia Regiunii NordEst. La 1 ianuarie 2009, populaţia stabilă a judeţului Suceava era de 706.720 locuitori, din care 302.730 persoane în mediul urban şi 403.990 persoane în cel rural. Densitatea populaţiei judeţului era de 82,6 loc/km2.
Relieful judeţului se caracterizează printr-o mare varietate şi bogăţie a formelor: munţi, depresiuni intramontane, dealuri, podişuri, câmpii, văi terasate, lunci, fiind format în principal din zona montană a Obcinilor Bucovinei din cuprinsul Carpaţilor Orientali (cca. 60% din suprafaţă) şi Podişul Moldovei, cu o diferenţă de nivel între cotele extreme de 1922 m (de la 280 m în albia râului Siret, în partea sudicã, la 2102 m vârful Călimani).
Turismul montan în judeţul Suceava este favorizat de potenţialul oferit de versantul estic al Carpaţilor Orientali. Astfel, relieful munţilor Călimani cu complexul vulcanic aferent, stâncile cu aspect ruiniform “12 Apostoli”, relieful carstic şi rezidual al masivului Rarău, pădurea seculară de la Giumalău, gruparea cea mai întinsă de munţi cristalini – Munţii Bistriţei Aurii şi Munţii Bistriţei Mijlocii – precum şi Masivul Suhard şi Obcinele Bucovinei oferă condiţii pentru practicarea de drumeţii montane, escaladă, alpinism, echitaţie, vânătoare, pecsuit, mountain bike, via –ferrata, river rafting, zbor cu parapanta, sporturi de iarnă.
Turismul Balnear
Judeţul Suceava dispune de un potenţial natural ridicat pentru tratamentul balnear al diferitelor boli, dat fiind fondul de resurse disponibile. Apele minerale carbogazoase, hipotone, atermale, bicarbonatate sodice, calcice şi feruginoase din Vatra Dornei cât şi cele din Bazinul Dornelor, mofetele naturale de sondă cu mare puritate şi concentraţie de CO2, nămolul de turbă din Tinovul Mare, Poiana Stampei, caracterizat ca turbă oligotrofă slab mineralizată, bine descompusă, cu conţinut mare de coloizi organici şi acizi humici, apele minerale sulfuroase din zona Iacobeni, bioclimatul tonic, stimulent cu nuanţe de sedare, cu o concentraţie mare de aeroioni negativi constituie materia primă pentru mii de proceduri care se efectuează în bazele de tratament.
Staţiunea balneoclimaterică de interes naţional Vatra Dornei, este inclusă în circuitul internaţional şi recomandată în tratamentul unor afecţiuni ale aparatului cardio-vascular, afecţiuni ale aparatului locomotor, boli ale aparatului respirator, boli ginecologice, boli ale sistemului nervos etc. Tot în această staţiune găsim izvoare speciale pentru cura internă cu apă minerală.
Patrimoniul cultural-istoric şi etnofolcloric de mare valoare şi atractivitate turistică este reprezentat de obiective cu caracter istoric-militar (Cetatea Şcheia, Cetatea de Scaun a Sucevei şi Cetatea Zamca), construcţii civile (Curtea Domnească şi Hanul Domnesc din Suceava), precum şi peste 25 de unităţi muzeale, printre care: Muzeul de Istorie din Suceava, cu „Sala tronului”, o realizare de excepţie, unicat în România, Muzeul Satului Bucovinean din Suceava, Muzeul de Ştiinţe Naturale din Suceava, Muzeul Etnografic Suceava, Muzeul Obiceiurilor Populare din Gura Humorului, Muzeul „Arta lemnului” din Câmpulung Moldovenesc, Muzeul de Ştiinţe Naturale din Vatra Dornei, Muzeul „Tehnici populare bucovinene” din Rădăuţi, Muzeul de Artă „Ion Irimescu”, „Galeria Oamenilor de Seamă”, Muzeul Apelor şi Pădurilor din Fălticeni, Casa – muzeu de la Solca etc.
Zonele rurale sunt păstrătoare ale datinilor, tradiţiilor, meşteşugurilor şi obiceiurilor străvechi, unde talentul şi atracţia către frumos se materializează în adevărate opere de artă – ceramică, covoare ţesute manual, cojocărit, ţesături, instrumente populare, măşti etc. Bucovina este renumită pentru muzeele sale etnografice, bine conturate şi realizate tematic (Suceava, Rădăuţi, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Solca, Vatra Dornei, Vama, Marginea), precum şi pentru importantele centre de creaţie sau ateliere individuale ale meşterilor populari vestiţi pentru meşteşugurile lor (Vatra Moldoviţei, Ciocăneşti, Brodina, Poiana Stampei – încondeiere ouă, Marginea, Rădăuţi – ceramică, Mănăstirea Humorului, Rădăuţi, Arbore – ţesături, Suceava, Rădăuţi, Vatra Dornei, Molid, Fundu Moldovei – icoane, Marginea, Gura Humorului – împletituri, Bilca, Vama, Fundu Moldovei – pielărie, cojocărie); nu în ultimul rând, prelucrarea lemnului se regăseşte în toate zonele menţionate.
Manifestările artistice şi sărbătorile populare tradiţionale din tot cursul anului aduc în atenţia publicului larg spiritul viu, autentic al meleagurilor bucovinene, prin portul popular, cântece şi dansuri, obiceiuri străvechi – festivaluri de artă plastică, de folclor, de datini şi obiceiuri.
Existenţa celor opt mănăstiri şi biserici incluse pe lista patrimoniului UNESCO: Moldoviţa, Sucevița, Voroneţ, Humor, Probota, Arbore, Pătrăuţi, Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, precum şi a celorlalte lăcaşe de cult, precum Putna, Suceviţa, Dragomirna, Slatina, Râşca, Bogdana, Bălineşti, Baia, determină manifestarea turismului religios sub două forme: vizite la lăcaşurile sfinte şi pelerinaje religioase cu ocazia unor sărbători de cult, a hramurilor mănăstirilor şi bisericilor.
Din ce în ce mai mulţi turişti autohtoni şi străini vin să se cazeze în casele localnicilor, atraşi de posibilitatea descoperirii mediului, de schimbarea modului de viaţă, precum şi de activităţile sportive din natură.
Oferta de agrement în turismul rural este reprezentată de echitaţie , drumeţii pedestre, cicloturism, pescuit şi vânătoare, vizite la stâne, degustarea unor produse specifice bucătăriei ţărăneşti.