Tara: Romania Judet - Regiune: Mures Localitate - Statiune: Sighisoara Tip masa: Mic dejun + Masa Festiva Craciun Plecare: 24 Decembrie Durata: 2 nopti
Sighişoara este situată în centrul ţării, pe râul Târnava Mare, în sud-estul judeţului Mureş fiind un important nod rutier şi de cale ferată. Coordonatele geografice ale localităţii sunt: 24°46’40” longitudine estică şi 46°12’40” latitudine nordică.
Situându-se în partea centrală a ţării distanţele până la principalele localităţi de interes economic, administrativ, cultural şi turistic nu sunt prea mari: 297 km până la Bucureşti, 120 km până la Braşov, 156 km – Cluj-Napoca, 54 km – Tîrgu Mureş, 40 km – Odorheiu Secuiesc.
Relieful Sighişoarei, parte din vechea platformă a Mării Panonice, existentă cu sute de milenii în urmă, este tăiat în terase de curgere fără astâmpăr a apelor Târnavei şi ale afluenţilor săi.
Micromorfologia îi conferă Sighişoarei rolul de poziţie cheie pe Valea Târnavei Mari, ea fiind un punct de intersecţie al principalelor drumuri prin care mai ales înaintea dezvoltării mijloacelor de transport, erai obligat să treci, fapt care explică importanţa strategică a vechii cetăţi, iar tranzitul comercial a contribuit la ridicarea sa economică.
În valea largă a Târnavei Mari, pe un teren accidentat de forma unei căldări, se ridică Dealul Cetăţii de pe care coboară oraşul, întinzându-se dinspre nord-vest spre sud-est. Dealul Cetăţii (425 m) încoronat de Cetatea Medievală este înconjurat de alte dealuri mai înalte, aşezate ca un imens amfiteatru natural: spre nord, Dealul Gării (528 m); spre vest Hula Daneşului şi Dealul Stejăriş (524 m); spre sud Lunca Poştei, care urcă spre Dealul din Mijloc (511 – 603 m), iar spre est, Dealul Brădet (524 m).
Dispoziţia vetrei oraşului se face pe câteva nivele de altitudine – între 350 m pe lunca Târnavei Mari şi 475 m pe Dealul din Mijloc. Diferenţa de înălţime în zona oraşului, de la nivelul Târnavei, este de aproximativ 110 m, astfel că Dealul Cetăţii domină întreaga vale din amonte a Târnavei Mari.
Dealul Gării, Platoul Breite (Stejăriş) şi Hula Daneşului, sunt locurile preferate de odihnă şi agrement ale oraşului. În aceste zone se practică un turism de recreere, care reconstruieşte o punte de legătură între om şi natură, oferindu-i acestuia posibilitatea ca, într-un cadru nou, să se elibereze de presiunea vieţii de zi cu zi.
Principalul curs de apă care drenează teritoriul este Târnava Mare cu direcţie de curgere est – vest. Târnava Mare străbate oraşul de la confluenţa cu Valea Naghirocului până la confluenţa cu Valea Cetăţii, la Venchi, pe o distanţă de aproximativ 15 km.
Oraşul Sighişoara este brăzdat de văi adânci, iar dinspre sud de râuleţe şi pâraie capricioase: Valea Şaeşului, Valea Dracului, Valea Câinelui, Valea Şapartocului şi Valea Scroafei. Acestea sunt aproape secate primăvara şi toamna şi involburate de viituri primăvara. Dintre acestea doar râul Târnava Mare, Valea Şaeşului şi Valea Câinelui au debit permanent.
Amatorii de curiozităţi botanice pot întâlni în regiunea Sighişoarei arbori şi plante mai puţin obişnuite. Pe platoul Stejăriş se găsesc stejari falnici – declaraţi monumente ale naturii – care, după părerea oamenilor de ştiinţă, ar fi ultimii reprezentanţi ai pădurii “românilor şi pecenegilor” (silva blachorum et bissenorum) de care aminteşte diploma acordată saşilor de regele Andrei al II-lea al Ungariei în anul 1224. Oricum, la un stejar răsturnat de vânt s-au numărat peste 700 cerculeţe, ceea ce indică o respectabila vârstă. Tot în jurul oraşului au fost aclimatizaţi arbori originari din Extremul Orient. Astfel, un arbore mai rar ca Ginkgo-biloba, considerat ca fiind originar din China de vest, a găsit condiţii climatice prielnice şi aici. O orhidee, Cypripedium calceolus, numită de localnici Papucul doamnei, creşte în pădurile din valea Târnavei Mari între Sighişoara şi comuna Daneş. Tot în apropierea oraşului se găsesc tufe de migdal pitic, o specie de conifere cu frunze căzătoare, “larice”, care creşte obişnuit la altitudini de peste 1000 m, dar care se simte bine şi pe Hula Daneşului, la o altitudine de 500 m. În sfârşit, vara stârneşte curiozitatea o specie de viorele albe, care contrastează plăcut cu cele obişnuite.
Fauna, bogată în vânat cu păr, oferă mari satisfacţii vânătorilor, care se laudă, pe drept, cu trofee premiate la expoziţii internaţionale (căpriori, cerbi, mistreţi, lupi, urşi), iar colecţionarii de fluturi găsesc aici o specie rară, fluturele de sidef (Argynius laodice).
Existenţa şi permanenţa umană pe aceste meleaguri se pierde în negura veacurilor. Nu departe de Sighişoara s-au identificat urme de aşezări datând de la inceputul paleoliticului, când omul işi făcea din împletituri de nuiele locuinţe de formă conică. În muzeul local se găsesc vestigii materiale datând din secolul al XVIII-lea î.e.n., care atestă prezenţa unei populaţii care locuia în colibe şi confecţiona vase de lut decorate cu figuri geometrice asemanătoare celor realizate de creatorii culturii Cucuteni.
Izvoarele istorice atestă, fără putinţă de tăgadă, continuitatea şi permanenţa de locuire a romanilor şi în părţile sighişorene, ca de altfel pe întreg cuprinsul ţării. Urmele materiale dovedesc că aşezarea, adeseori jefuită, distrusă, parjolită a fost, de fiecare dată, refacută de către localnici, migratorii neputând să-i îndeparteze pe romanii de aici.
Documentar, Sighisoara este atestată în anul 1280 sub forma de Castrum Sex, iar în 1298 sub numele dialectal de Schespurch (purch=burg). Forma românească de Sighişoara apare, în scris, într-un document emis de Vlad Dracul în anul 1431.
Nu se cunoaşte originea numelui; castrum, purch, burg înseamnă cetate; sex este cifra şase, deci ,,A şasea cetate" (s-ar putea, de asemenea, să fie schaes sau sches, ceea se ar desemna numele apei, Şaeş, transcris în limba latină de un necunoscător al locului prin sex; în acest caz ar putea fi vorba de Cetatea de pe Şaeş).
După părerea lui Gernot Nussbaecher, denumirea de Castrum Sex şi-ar găsi explicaţia prin faptul că, până la mijlocul secolului al XIV-lea, Sighişoara se găsea pe locul al şaselea în cadrul celor şapte scaune saseşti, aşa cum apare într-un document din 1349, care reflectă, desigur, şi o situatie anterioară. Interesant este însă că, dupa un interval de timp destul de scurt, în 1376, Sighişoara se situa pe locul al doilea, după Sibiu.
Documentul care atesta, în anul 1280, numele de Castrum Sex este un act de vânzare-cumpărare, scris în limba latină. Actul confirmă că un ,,Iacob din Galda şi-a vândut moşia şi o parte din moara de la Proştea pentru o marcă şi jumatate de argint". Printre martori sunt menţionaţi şi ,,seniorii Cetăţii a Şasea", care, împreună cu ceilalţi, întăresc ,,prezenta scrisoare cu sigiliul oraşului Sibiu în anul Domnului 1280".
Numele de Castrum Sex trebuie să fi existat cu mult înainte şi poate noi cercetări arhivistice vor identifica documente mai vechi care să elucideze denumirea, astăzi încă controversată. Pe Dealul Cetăţii a existat, înainte de venirea saşilor, un punct fortificat, loc de refugiu şi apărare. Cercetările efectuate de arheologul Gh. Baltag au dus la identificarea temeliilor mai vechi şi a urmelor unui zid mult mai adânc care închidea capela romanică de la temelia Bisericii din Deal; probabil că avem de-a face cu zidul unei cetăţi hexagonale care ar putea fi ,,Cetatea cu şase laturi", respectiv acel Castrum Sex.
Complex medieval de arhitectură militară, civilă şi ecleziastică de valoare europeană, Cetatea Sighişoara este singura cetate medievală locuită în întregime din Sud-Estul Estul Europei.
Parte a Patrimoniului Universal UNESCO începând cu anul 1999, Cetatea medievală Sighişoara este un punct de atracţie pentru turişti din întreaga lume care vin să-i descopere farmecul descris în cronici şi recreat în timpurile moderne în cele mai neaşteptate moduri...
Cetatea Sighişoara “cea mai frumoasă şi mai bine păstrată cetate orăşenească din Transilvania” a primit de-a lungul timpului apelative ca “Perla Transilvaniei”, “Mărgaritar al Transilvaniei”, “Nürnberg transilvănean”. Sighişoara este şi astăzi un veritabil oraş-muzeu, oferind vizitatorului modern şansa de a realiza o întoarcere în timp, în atmosfera medievală de acum câteva sute de ani.
Odată cu consolidarea economică şi, mai ales, în urma organizării şi întăririi breslelor, cetatea se extinde luând, înc din secolul XV, forma actuală. Breslele mai importante şi mai bogate răspund de ridicarea şi fortificarea unei anumite porţiuni din cei 930 m ai zidului cetăţii, înălţând câte un turn de apărare. Zidul cetăţii a fost ridicat în trei etape: în secolele XIV-XV avea 3 – 4 m şi creneluri care permiteau să se tragă cu arcul şi cu arbaleta; în secolul XVI zidul e înaltat cu încă 2 m şi se practică deschizăturile pentru armele de foc: goluri de tragere, guri de aruncare; după 1630 şi mai ales după incendiul din 1676, zidul atinge o înalţime de 8 – 10 m.
Cele nouă turnuri ale cetăţii constituie interesante vestigii ale arhitecturii medievale: Turnul cu Ceas, Turnul Frânghierilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cizmarilor, Turnul Tăbăcarilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Fierarilor.
Nu numai cetatea se bucură de prezenţa unor clădiri vechi şi deosebit de pitoreşti, dar şi “Oraşul de Jos” are o serie de case deosebite.
Pe Platoul Breite de lângă Sighişoara se află cel mai mare, reprezentativ şi bine conservat habitat de pajişte împădurită cu goruni şi stejari multiseculari din centrul şi estul Europei. Prin originea sa, platoul Breite este o pădure „modificată cultural”, purtând atât amprenta culturii locale săseşti de peste opt secole, cât şi a unei naturi bogate şi variate. Această origine dublă conferă rezervaţiei Breite valori excepţionale multiple - de la cele istorice, culturale şi ecologice, până la cele estetice şi emoţionale. Atât din punctul de vedere al patrimoniului natural, cât şi ca mărturie vie a istoriei oraşului Sighişoara, Breite reprezintă o valoare unică în Europa.
La 6 km de Sighisoara, pe DN 13, ajungem in comuna Albesti unde, in 1848, armata maghiara condusa de generalul Bem a fost infranta de trupele tariste, batalie in care si-au pierdut viata poetul maghiar Petofi Sandor si publicistul german Anton Kurz. Un monument format dintr-o coloana de marmura in capatul careia se afla un vultur cu o sabie in cioc, ridicat in 1899, strajuieste groapa comuna in care se gasesc osemintele revolutionarilor cazuti in lupta din vara anului 1849.
Tot aici se poate vizita Casa memoriala ,,Petofi Sandor", inaugurata in 1904, inchinata vietii si activitatii poetului revolutionar, luptator impotriva tiraniei si exploatarii nobiliare. Muzeul cuprinde mai multe exponate dintre care amintim exemplare ale diferitelor editii din opera poetului, inclusiv traduceri in limbi de mare circultie internationala, portrete, desene, fotografii ale lui Petofi, ale membrilor familiei sale, ale conducatorilor revolutiei din 1948-1949, arme, harti si o serie de planuri ale bataliei.
Din Sighisoara spre Medias, pe DJ 14, trecem prin comuna Danes (10 km), apoi dupa alti 9 km o luam la stanga si ajungem in comuna Laslea; de aici, pe o sosea comunala neasfaltata, dupa alti 12 km se ajunge in satul Malancrav. Biserica din localitate, ctitorie a familiei nobiliare Apafi, construita pe la 1350, in aceeasi perioada cu Biserica din Deal, constituie un monument specific goticului transilvanean. Lacasul, de tip bazilica, are trei nave fara bolti, cu clopotnita inglobata navei centrale, iar corul incheiat in trei laturi, este boltit in ogive cu console decorate intr-o maniera naturalista. Picturile murale, relativ bine pastrate, dateaza din anul 1405.
La 9 km de Sighisoara, pe DN 106, in directia Agnita, intalnim comuna Saes unde poate fi vizitata o biserica, monument de arhitectura datand din secolul al XIV-lea; atrag atentia pictura realizata in 1520, cu vadite influente ale Renasterii, precum si o cristelnita de bronz.
Pe aceeasi ruta, dupa alti 8 km, se ajunge in comuna Apold; aici se pastreaza biserica fortificata, construita, probabil, in secolul al XV-lea; zidul curtinei, cu turnuri patrate de aparare, este destul de bine conservat. Deasupra navelor, in podul bisericii, se inalta galerii de aparare cu metereze, iar deasupra corului, opus masivului turn-clopotnita, exista un zid de aparare cu metereze si guri de tragere.
La 20 km de Sighisoara, pe DN 13 (E60), in directia Brasov, se afla comuna Saschiz, centru mestesugaresc activ in veacul al XVI-lea, vestit mai ales prin breasla olarilor. In localitate pot fi vizitate cetatea taraneasca si biserica fortificata. Vestigiile cetatii satesti, situata in partea de apus a comunei, cuprind o suprafata relativ mare, fapt ce dovedeste ca ea servea ca loc de refugiu si pentru alte sate. Cetatea este atestata documentar in anul 1470, intr-un act emis de cancelaria regelui Ungariei, Matei Corvin. Curtina cetatii prezinta un plan poligonal, inconjurand coama dealului; turnurile de aparare, relativ scunde, au forma unor paralelipipede cu baza patrata si acoperisul intr-o singura apa; in partea interioara ele prezinta asemanari cu Turnul tabacarilor din Sighisoara.
Sursa: Site-ul Primariei Sighisoara
Judetul Mures este situat în partea centrala a tarii, urmând cursul râului omonim si coboara în trepte de pe crestele Carpatilor Rasariteni înspre Câmpia Transilvaniei si Podisul Tîrnavelor. Relieful de podis si colinar ocupa jumatate din întinderea judetului, cealalta jumatate fiind rezervata dealurilor subcarpatice si muntilor vulcanici Calimani si Gurghiu. 6696 kilometri patrati constituie suprafata judetului Mures. Aceasta reprezinta aproape trei procente din întinderea actuala a României, iar cei circa 579.000 locuitori au o pondere similara în întregul populatiei tarii. 48,8 la suta din populatia judetului locuieste în mediul urban: la Tîrgu Mures, Reghin, Sighisoara, Tîrnaveni, Ludus, Sovata, Iernut, Miercurea Nirajului, Ungheni, Sarmasu si Singeorgiu de Padure, iar 51,2 la suta în mediul rural, în 91 de comune cu 486 de sate. Localitatea resedinta de judet este municipiul Tîrgu Mures.
Natura deosebit de generoasa, ca si numeroasele monumente de cultura si arta, asigura conditii pentru satisfacerea celor mai exigente proiecte turistice. Sovata, Sîngeorgiu de Mures, Ideciu de Jos, Jabenita, Lapusna sunt doar câteva din localitatile ce ofera bune conditii pentru tratarea unor afectiuni si pentru odihna.
O bogata fauna cinegetica si piscicola, flora rezervatiilor naturale, bujorul de stepa la Zau de Câmpie, multiseculara padure Mocear, Poiana Narciselor, Parcul dendrologic de la Gurghiu, si multe altele, reprezinta oferta generoasa a meleagurilor muresene. Frumusetilor naturale li se adauga ample si pitoresti manifestari etnofolclorice: Târgul fetelor de la Gurghiu, Târgul cireselor de la Brâncovenesti, Târgul pestelui de la Zau de Cîmpie si Saulia, Târgul pepenilor de la Sînpaul, Udatul nevestelor de la Hodac, serbarile secerisului, obiceiul colindatului, praznicele crestine, nuntile si alte datini din viata comunitatilor traditionale.
Frumusetile naturale si traditiile populare sunt completate de obiective de interes istoric si arhitectural, edificii din secolele XIV-XVIII, cu influente ale stilurilor europene ale epocilor respective: biserici din Sighisoara, Tîrgu Mures, Reghin, Bagaciu, Saschiz, Suseni, s.a., cetatile medievale ale Sighisoarei (sec.XIV) si Tîrgu Muresului (sec. XVII), cetatea-castel din Iernut amintind de numele principilor ardeleni Gabriel Bethlen si Gheorghe Rakoczi I, castelele din Gornesti si Dumbravioara, Casa Toldalagi din Tîrgu Mures, constructie reprezentativa pentru barocul transilvan.
Un posibil periplu muresean începe chiar cu municipiul Tîrgu Mures. Asezarea, ridicata într-un teritoriu cu marturii mai adânci în istoria populatiei autohtone daco-romane, este cunoscuta în documentele scrise de pe la 1300, sub denumirea de Forum Siculorum, Novum Forum Siculorum, adica Târgul sau Noul Târg al Secuilor, care a devenit principalul centru economic al zonei. Negustorii si breslasii au fost cei care au pus, aici, bazele economiei municipiului, înca din epoca feudala. Odata cu aceasta s-a cladit o viata spirituala pe masura, astfel încât municipiul resedinta de judet se prezinta astazi ca un puternic nucleu economic si cultural. Totodata, Tîrgu Mures este cunoscut în tara si strainatate ca un important centru medical, cu reusite deosebite în planul medicinei cardiovasculare si urologice. Este de asemenea un loc al asezamintelor culturale – biblioteci, muzee, teatre, institutii muzicale (Teatrul National, Orchestra Filarmonica, Biblioteca Judeteana, etc.). Tîrgu Muresul este si un oras al scolilor, de la gimnazii si colegii, pâna la învatamântul universitar: medical, tehnic, pedagogic, artistic, fiintând aici scoli vestite înca din evul mediu. Din 1557 este atestata renumita scoala reformata, care dupa 1718 este cunoscuta ca scoala superioara. La colegiul reformat au functionat ca profesori personalitati care studiasera la universitatile din Germania, Olanda, Elvetia, etc., printre care matematicianul Bolyai Farkas, fiul si elevul caruia – Bolyai Janos – a devenit fondatorul geometriei neeuclidiene. La Tîrgu Mures timp de peste un veac dupa 1754 a functionat Tabla Regeasca, tribunalul suprem al Transilvaniei, unde erau practicanti multi tineri români în rândurile carora s-au zamislit ideile revolutionare ale lui Avram Iancu, Alexandru Papiu Ilarian si ale altor revolutionari. În orasul Tîrgu Mures, Teleki Samuel a pus bazele bibliotecii documentare care îi poarta numele si care din 1802 serveste interesele publicului cititor, având un fond initial de 40.000 de carti, ajuns azi la peste 200.000 de volume. Merita a fi mentionata impunatoarea catedrala ortodoxa, care detine cea mai mare suprafata pictata între lacasurile de cult din tara. Tîrgu Mures-ul este si un oras al florilor, în care bataia ceasului din turnul Palatului Administrativ este dublata de existenta în Piata Trandafirilor a unui ceas floral.
În amonte de Tîrgu Mures, la confluenta Muresului cu Gurghiul, cea mai importanta localitate este municipiul Reghin. Ridicat pe ruinele unei cetati dacice, de populatia saseasca, colonizata în aceste parti pe la 1218, Reghinul devine în secolele XVIII-XIX un centru al resurectiei nationale românesti, începuta cu carturarul Petru Maior si încheiata sub arcul de triumf al Marii Uniri. Reghinul este astazi un oras cu o viata culturala densa, cunoscut în tara si strainatate sub numele de “Orasul viorilor”, sau, mai recent “Noua Cremona”, denumire legata tot de constructia de viori. La Reghin au învatat sau învata arta modelarii viorilor tineri din Canada si Germania, semn ca lutierii reghineni au un cuvânt de spus în acest domeniu.
Trecând dealurile cu vii ale Tîrnavelor, ne îndreptam spre Sighisoara, cu cetatea ei medievala “Castrum Sex”, întemeiata de colonistii sasi, atestata în anul 1280. Supranumita înca din secolul trecut “Perla Transilvaniei”, Sighisoara are un farmec aparte, care invita calatorul aflat în trecere la popas. Nucleul primordial al orasului l-a constituit o cetate de refugiu de pe platoul superior al Dealului Cetatii. În decursul timpului, pe strazile sale si-au purtat pasii diferite personalitati. Dintre acestea, cea mai importanta este Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Batrân, care a si locuit aici între anii 1431-1436. Se presupune ca Vlad Dracul (supranumit Dracula) s-ar fi nascut la Sighisoara. Pitorescul locurilor, încarcatura lor istorica au facut din Sighisoara locul de desfasurare a numeroase manifestari culturale: Festivalul International de Arta Medievala, Festivalul de muzica veche, etc. Cetatea Sighisoarei este inclusa pe lista monumentelor UNESCO. Principalele obiective de interes turistic sunt constituite de cele 9 turnuri de aparare – cel mai important fiind Turnul cu ceas, Muzeul de arme medievale, Casa Vlad Dracul, Casa cu Cerb, Casa Venetiana, Biserica din Deal, Scara acoperita s.a..
Tîrnaveniul fiinta în Evul Mediu ca sat apartinator de Cetatea de Balta stapânita si de atefan cel Mare, apoi de Petru Rares. Desi atestarea documentara s-a petrecut la 1278, localitatea a cunoscut o dezvoltare de tip urban abia la începutul secolului XX, favorizata de începerea forarilor pentru gaz metan, rentabila materie prima pentru industrie.
Orase din cea mai noua generatie sunt apoi Ludusul si Iernutul, centre de gravitatie pentru satele apropiate din Cîmpia Transilvaniei.
Pe harta turistica a judetului s-a impus si statiunea balneoclimaterica Sovata, cu o traditie de peste un secol si o faima ce a depasit universul românesc. Statiunea este vestita pentru eficacitatea tratamentelor folosite în afectiunile ginecologice, reumatismale, de circulatie, dar si pentru efectele curative ale aerului, pentru refacere. Statiunea este propice practicarii schiului – iarna si echitatiei – vara.
Hotelul Princes Sophie**** este amplasat la baza Cetatii Sighisoarei, singura cetate medievala din Europa care este locuita.
Hotelul dispune de restaurant, terasa cu bar de zi, crama, zona verde, piscina exterioara, zona SPA, functionale in curand, parcare privata supravegheata, Internet wireless.
Hotelul are 16 camere duble si 2 single cu suprafata de 20-30 mp, aer conditionat, minibar, seif , baie proprie cu cada sau dus, papuci de unica folosinta, sampon, sapun, ac cu ata, burete de pantofi, periuta cu pasta de dinti, halat de baie, cantar electronic, cafea, ceai, Internet wireless.
Rezervarea dvs. a fost trimisa cu succes !
Multumim ca te-ai abonat la Newsletter !
