Craciunul 2024 in Delta Dunarii Sfantu Gheorghe Complex Green Village****
Va invitam sa petreceti Sarbatorile de Craciun alaturi de cei dragi, in Delta Dunarii!
Pachet servicii turistice Craciun 2024: cazare 3 nopți in perioada 23.12-26.12.2024, demipensiune, (mic dejun și cină), Cina festiva in ajunul Crăciunului, live entertainment și DJ, transfer cu barca rapida dus-întors Murighiol-Sfântu Gheorghe, acces la serviciile resortului, Entertainment Center (proiecții de filme în cinematograf, biliard, cărți de joc, table, Darts), Kids Club (loc de joacă pentru copii interior si exterior), Lotus Spa (saună uscată).
SP = camera Superioara sau Apartament.
Demipensiunea include: mic dejun zilnic, primire speciala cu preparate traditionale, cină in 23 Decembrie si 25 Decembrie cu bauturi nealcoolice incluse, Cină Festivă in 24 Decembrie, incluse apă, băuturi răcoritoare, 1 sticlă de vin/cameră, bere la draft nelimitat.
Tarifele nu includ taxa de acces în Delta Dunării, aceasta se poate achita online.
Alocarea spațiilor de cazare se va face la recepție.
Noapte suplimentară cazare cu mic dejun perioada 26-30.12.2024: 299 lei/zi/camera dubla.
Reducere copii:
- 1 copil 0-5,99 ani achita 99 lei/sejur in in camera cu 2 adulti, fără pat suplimentar;
- 1 copil 3-11,99 ani achita 795 lei/sejur fara pat suplimentar iar cu pat suplimentar inclus achita 1.770 lei/sejur;
- 1 copil peste 12 ani achita 1.770 lei/sejur cu pat suplimentar si servicii incluse.
Conditii pentru rezervare: plata integrala sau avans 50 % dupa confirmarea rezervarii iar diferenta se va achita pana la 5 Decembrie.
Inscrieri timpurii:
Pentru rezervarile efectuate si achitate integral pana la 31 August se ofera reducere 10 %.
Optional transport, transferuri.
Tara: Romania Judet - Regiune: Tulcea Localitate - Statiune: Sfantu Gheorghe Tip masa: Demipensiune inclusiv Cina Festiva Plecare: 23 Decembrie Durata: 3 noptiCraciunul 2024 in Delta Dunarii Sfantu Gheorghe Complex Green Village****
Va invitam sa petreceti Sarbatorile de Craciun alaturi de cei dragi, in Delta Dunarii!
Pachet servicii turistice Craciun 2024: cazare 3 nopți in perioada 23.12-26.12.2024, demipensiune, (mic dejun și cină), Cina festiva in ajunul Crăciunului, live entertainment și DJ, transfer cu barca rapida dus-întors Murighiol-Sfântu Gheorghe, acces la serviciile resortului, Entertainment Center (proiecții de filme în cinematograf, biliard, cărți de joc, table, Darts), Kids Club (loc de joacă pentru copii interior si exterior), Lotus Spa (saună uscată).
SP = camera Superioara sau Apartament.
Demipensiunea include: mic dejun zilnic, primire speciala cu preparate traditionale, cină in 23 Decembrie si 25 Decembrie cu bauturi nealcoolice incluse, Cină Festivă in 24 Decembrie, incluse apă, băuturi răcoritoare, 1 sticlă de vin/cameră, bere la draft nelimitat.
Tarifele nu includ taxa de acces în Delta Dunării, aceasta se poate achita online.
Alocarea spațiilor de cazare se va face la recepție.
Noapte suplimentară cazare cu mic dejun perioada 26-30.12.2024: 299 lei/zi/camera dubla.
Reducere copii:
- 1 copil 0-5,99 ani achita 99 lei/sejur in in camera cu 2 adulti, fără pat suplimentar;
- 1 copil 3-11,99 ani achita 795 lei/sejur fara pat suplimentar iar cu pat suplimentar inclus achita 1.770 lei/sejur;
- 1 copil peste 12 ani achita 1.770 lei/sejur cu pat suplimentar si servicii incluse.
Conditii pentru rezervare: plata integrala sau avans 50 % dupa confirmarea rezervarii iar diferenta se va achita pana la 5 Decembrie.
Inscrieri timpurii:
Pentru rezervarile efectuate si achitate integral pana la 31 August se ofera reducere 10 %.
Optional transport, transferuri.
Comuna Sfantu Gheorghe este situata in judetul Tulcea, la varsarea bratului Sfantu Gheorghe in Marea Neagra, la o distanta de 120 km de Tulcea.
Localitatea Sfântu Gheorghe, veche aşezare de pescari, este atestată în documentele istorice din timpuri străvechi, mai exact din secolul al XIV - lea, când dezvoltarea economiei a favorizat creşterea rolului negustorilor italieni, îndeosebi a genovezilor, la gurile Dunării, în mod special remarcându-se teritoriul din jurul braţului Sfântu Gheorghe.
Prima atestare documentara a localitatii este in secolul XIV. În acea perioadă, genovezii instituie un veritabil monopol în apele Mării Negre făcând comerţ cu peştele pescuit la gurile Dunării. Din acest motiv, în portulanele şi hărţile din epocă, printre centrele economice importante de pe teritoriul Dobrogei este menţionată şi localitatea „SAN-GIORGIO”, Sfântu Gheorge de astăzi, pe harta genovezului Visconti, din 1318.
În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân , Dobrogea aparţinea Ţării Româneşti şi o parte din birul plătit de Mircea către Poarta otomană era peştele, precum şi accesul pescarilor turci în aceste zone. În 1417, sultanul Mahomed I a ocupat cea mai mare parte a Dobrogei, cu excepţia câtorva cetăţi : Isaccea, Enisala şi gurile Dunării, care rămân sub controlul Moldovei şi al Ţării Româneşti.
În secolul al XV - lea locuitorii de la gurile Dunării au fost implicaţi în acţiunea de apărare a Dobrogei şi eliberare a teritoriilor ocupate de turci.
În a doua jumătate a secolului al XVIII - lea, războaiele ruso-turce se vor desfăşura şi la gurile Dunării, datorită dorinţei Rusiei de a ocupa aceste teritorii. Luptele au distrus ţinutul Dobrogei şi au provocat ruinarea economică a provinciei, iar populaţia a fost decimată sau împrăştiată.
Din spusele bătrânilor, acest sat este format în parte din pescari refugiaţi politic neoficial din Rusia, pe timpul împărătesei Ecaterina cea Mare, de frica oştirii (în acele vremuri serviciul militar se făcea 25 de ani) , care, aşezându-se la gura acestui canal, fiind de meserie pescari şi vânători, au legat înţelegere cu negustorii greci, cărora le dădeau peştele prins şi vânatul în schimbul celor trebuincioase vieţii. Locuitorii actuali ai comunei sunt, în parte, urmaşi ai acestor refugiaţi de acum mai mult de 200 de ani.
Colonizarea zonei cu populaţie de origine slavă s-a făcut în mai multe valuri, mai mari sau mai mici. Primul mare val are loc în urma bătăliei de la Poltava din anul 1709, când ţarul Rusiei, Petru cel Mare, trece la represalii împotriva celor care, sub conducerea hatmanului Ivan Mazepa (care moare la scurt timp şi este înmormântat la Galaţi), au luptat pentru eliberarea Ucrainei. Cozacii luaţi prizonieri, sunt folosiţi la ridicarea Sankt Petersburgului, unde mor cu zecile de mii. Dintre cei scăpaţi, o parte fug spre ţinuturile aflate sub stăpânirea otomană în Dobrogea.
Cam prin anul 1735, au venit aici şi zaporojeni (ucraineni), iar după ei, în urma unor alte colonizări făcute oficial, din interesele Imperiului otoman şi Imperiului ţarist, au mai venit din Rusia lipoveni, goniţi de patriarhul Nicon. După un timp oarecare, ivindu - se conflicte între ei şi ucraineni, lipovenii au plecat şi au format satele Jurilovca şi Sarichioi. Al doilea val mare s-a produs după anul 1775, când ţarina Ecaterina a II - a, desfiinţează "Zaporijsca Sici" (formă de organizare militară a oştii ucrainene, cu centrul la Zaporijie). O parte din cozaci cad în iobăgie, dar circa 8000 de zaporojeni, vin în zona Deltei Dunării, zonă asemănătoare ca peisaj şi bogăţie piscicolă cu cea a Niprului. Aici, găsind populaţia de ruşi-lipoveni, protejată de cozacii veniţi din zona Donului mai înainte şi neajungând la o înţelegere cu stăpânirea turcă, sunt invitaţi de Imperiul austro-ungar să se aşeze în zona de vărsare în Dunăre a râului Tisa (Voievodina de azi). După câţiva ani, din cauze neelucidate încă, se reîntorc în Imperiul otoman şi se aşează la Seimeni Vechi (lângă Silistra). Primii români s - au aşezat pe aceste locuri la începutul secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1810. În acest an, câţiva ciobani cu turmele lor, veniţi de la poalele Făgăraşului şi conduşi de un baci pe nume Niculea, s - au aşezat pe grindul ce astăzi poartă numele de Grindul Nicu. Denumirea grindului vine de la numele baciului, numai că, în timp, ultima silabă s-a pierdut.
În timpul campaniei lui Napoleon Bonaparte în Rusia, autorităţile ruseşti s-au retras din calea acestuia, iar iobagii ruşi au profitat şi s-au refugiat în Dobrogea. Ajunşi aici s-au răspândit în zona de nord-est a ţinutului, iar o parte, coborâţi spre mare, au convieţuit cu ciobanii lui Niculea. După războiul ruso-turc, din 1806 -1812, imperiul ţarist înaintează până la gurile Dunării şi Prut. În aceste condiţii, sultanul Mahmud al II - lea, cunoscând aversiunea cozacilor zaporojeni faţă de imperiul ţarist, din cauza căruia au părăsit vatra strămoşească, lasă în sarcina acestora apărarea Dobrogei pe linia Dunării, făcându-i stăpâni pe teritoriul cuprins de la Isaccea pe Dunăre în jos, iar pe uscat , pe linia ce uneşte Isaccea cu Babadag-Razim-Dranov, pe o lăţime de cca. 20 km. Centrul militar de la "Zadunaisca Sici" (cozacii transdunăreni) se organizează şi funcţionează pe braţul Sf. Gheorghe, la Dunavăţu de Sus, având dreptul la dotare cu armamentul acelor timpuri, interzicându-li-se artileria. Locul ales era protejat de ape, iar dinspre uscat s-a ridicat un val de pământ , a cărui urme se văd şi astăzi. Accesul în tabără era permis numai cozacilor (femeilor nefiindu –le permisă intrarea în perimetrul taberei).Pentru siguranţa transportului pe apă, a aprovizionării şi asigurării poziţiei strategice în caz de necesitate, cozacii zaporojeni (hoholi) luptă şi izgonesc pe cazacii de pe Don (ruşi) din Delta Dunării. Când situaţia o cerea, cozacii din "Zadunaisca Sici" participau, alături de armata Otomană , la expediţii militare, fiind vestiţi pentru vitejia lor. Pentru serviciile aduse Sultanului, guvernul turc le plătea o sumă de bani.
În 1828, izbucneşte un nou război ruso-turc , se convoacă "rada cozăcească" (adunarea cozacilor) şi se hotărăşte, cu mare majoritate, participarea la război alături de turci. Dar, din cauza faptului că şeful militar al cozacilor duce tratative secrete cu ţarul Nicolae I şi hotărăşte să treacă de partea ruşilor, situaţia cazacilor devine grea. Armata turcă distruge centrul militar de la Dunavăţ şi măcelăreşte 2000 de bătrâni şi copii, de etnie ucraineană, care nu au reuşit să fugă din calea lor.
După aceste evenimente, autorităţile turceşti au încercat reorganizarea cazacilor, încercând să-i treacă la religia islamică. Nereuşind, s-a renunţat la această iniţiativă. Religia ucrainenilor din Dobrogea a fost şi a rămas ortodoxă, în toate localităţile locuite de ei existând biserici aflate sub patronajul Patriarhiei Române. Desfiinţarea ordinului militar de la "Zadunaisca Sici" nu a însemnat scăderea populaţiei ucrainene din zonă. După acest război, fugarii din Imperiul ţarist, veneau în număr mare, să scape de rusificare şi iobăgie, în Dobrogea existând libertatea cultelor. Purtarea lor era duplicitară, dând ajutor turcilor pe faţă şi ruşilor în ascuns, în războiul din 1828 - 1829.
Devenite proprietatea statului, prin legea din 1882, bălţile au fost lăsate de autorităţi la cheremul unor persoane pentru care noua provincie şi populaţia găsită aici erau o ocazie bună pentru îmbogăţirea rapidă. Odată cu revenirea Dobrogei şi regiunii Deltei Dunării la România, statul român a administrat pescăriile româneşti, inclusiv pe cele din Deltă, prin sistemul de arendă, care s - a dovedit dezastruos. Acest sistem a luat sfârşit în 1895 prin înfiinţarea unei regii de stat şi promulgarea primei legi în domeniul pescuitului în 1896 cu rezultate benefice asupra pescăriei. Dreptul de pescuit în perioada următoare s-a acordat prin concesiune, realizată prin licitaţie sau învoială. Legea din 1896 stabilea că nimeni nu va putea pescui într - o apă deschisă fără a avea consimţământul, în scris, printr - o carte de pescuit, de la proprietarul sau arendaşul dreptului de pescuit în acea apă.(art.9) . Colonizările dirijate, impuse din afară şi ostile intereselor româneşti, au împins treptat satele vechi în apropierea Dunării. Bălţile, luncile şi Delta Dunării ofereau populaţiei române riverane adăpost şi bogate resurse alimentare în prelungitele perioade de nesiguranţă economică şi politică. Dar, chiar teritoriile locuite de populaţii alogene formau o zonă pastorală, cu numeroase stâne ale ciobanilor români, în special ardeleni, numiţi în Dobrogea mocani. Cele mai numeroase târle de oi veneau la iernat din satele transilvănene. Adesea, o parte dintre ciobani rămâneau în Dobrogea şi peste vară, spre a pregăti fânul pentru iarna următoare. Unii dintre ei se căsătoreau cu fetele dicienilor (români dobrogeni), devenind locuitori stabili. Germanii au apărut în Dobrogea în anul 1841, venind din coloniile ruseşti. Bulgarii s-au stabilit aici venind din sud, din Balcani, şi din nordul Basarabiei. Ei au evitat să se stabilească pe malul Dunării din cauza inundaţiilor şi s-au mutat în interiorul judeţului, dar câţiva au rămas în localitatea Sfântu Gheorghe.
Anul 1877, anul proclamării independenţei de stat a României, a adus şi în Dobrogea eliberarea de sub multiseculara dominaţie otomană. La 14 noiembrie 1878 , Dobrogea revenea în cadrul graniţelor româneşti, prin Tratatul de Pace de la Berlin. Din cauza faptului că Dobrogea a fost alipită României abia în 1878, după Războiul de Independenţă, provincia nu a putut beneficia de reforma agrară a lui Al. I. Cuza din 1864. Împroprietărirea locuitorilor Dobrogei, deci şi a celor din Sfântu Gheorghe , s-a făcut abia după anul 1880.
În 1879 se înfiinţase deja Oficiul Poştal Sfântu Gheorghe, pentru poşta uşoară. Cursele se făceau cu cariole şi trăsuri pe ruta Sfântu Gheorghe-Sulina, o dată pe săptămână, iar după 1900 , poşta va fi transportată pe Dunăre cu bărci şi şalupe. Pe timpul iernii însă, din cauza gheţurilor, nu se putea efectua transportul corespondenţei pe Dunăre sau prin canalele din Deltă. Singura soluţie era transportul ei cu căruţa, până la Gârla Împuţita, iar de acolo să fie preluată de căruţa trimisă de la Sulina. Mai târziu, în 1882 s-a construit la Sfântu Gheorghe un pichet militar . În 1892 este introdus telegraful, cu un serviciu limitat, iar în 1894 telefonul. Veniturile provenite din poştă şi telegraf de la Oficiul Sfântu Gheorghe au fost, în 1894, de 2196 lei pentru telegraf şi 333 lei pentru poştă. Oficiul telegrafic avea şi un birou, iar satul era în legătură telefonică cu toate celelalte comune rurale şi urbane, aşa că, pentru afacerile de serviciu se putea întrebuinţa oricând telefonul.
În 1882 la Sfântu Gheorghe au luat fiinţă asociaţii de întrajutorare, prefigurând viitoarea organizare.
În 1907, când în întreaga ţară au avut loc lupte ale ţărănimii, ecourile răscoalei au ajuns până în Delta Dunării. Pescarii au asaltat autorităţile judeţului Tulcea cu memorii după memorii.
Prima biserică a satului a fost construită în 1820. Ea a ars în 1880 şi a fost reconstruită în acelaşi an. În 1896, cea de- a doua biserică a luat foc şi a ars toată şi din nou a fost refăcută.
În 1916, după intrarea României în primul război mondial, situaţia devine dramatică pentru teritoriul Dobrogei, care a fost ocupată de armata bulgaro-turcă. Ocupaţia străină a blocat circulaţia pe Dunăre şi a dus la întreruperea transportului de produse pescăreşti. Zona litoralului, începând de la comuna Sfântu Gheorghe până la Sulina şi Chilia Veche era linia despărţitoare a frontului între armata rusă şi bulgaro-turcă. Armata rusă a ocupat poziţii de apărare în partea de nord a Dunării, iar limita frontului pe Dunăre era Ivancea Mare. Aici se dădeau luptele între armata rusă şi cea bulgară. Partea de sud a Dunării era ocupată de turci. Această zonă cuprindea Ivancea Mică (km 19), Grindurile Frasin, Radu, Buhaz şi Canalul Turcului (denumire primită din acea perioadă). Trupele ruseşti organizau împreună cu unii localnici incursiuni pe Dunăre până la Ivancea Mare, desfăşurând lupte, folosind echipament din dotare (puşcă, mitralieră) sau recurgeau la metoda arderii bălţilor pentru a avea o vizibilitate mai bună. În primăvara anului 1917 toată armata rusă a fost evacuată cu ajutorul unor nave şi dusă la Văloi, în sudul Basarabiei, pe malul mării. Dar situaţia grea a Dobrogei, ocupată de Puterile Centrale, continuă. Accesul României la Marea Neagră era permis numai de-a lungul unui drum comercial până la Constanţa. Dezastrul de la Dunăre a fost, printre altele, o cauză a semnării, la 7 mai 1918, a înrobitoarei păci de la Bucureşti care printre alte prevederi avea şi pierderea Dobrogei de către statul român. Apăsătoarele condiţii ale tratatului nu au apucat însă să fie puse în aplicare şi nu au fost, cum se ştie, ratificate de Parlament, astfel că, după pacea de la Versailles, zona de care ne ocupăm a devenit parte componentă a României Mari. Satul Sfântu Gheorghe a continuat să rămână un sat izolat şi a avut parte de bucurii şi necazuri, de creşteri şi descreşteri economice, ca orice localitate aflată în această situaţie.
Documentele arată că cel mai important eveniment al perioadei este acela că împroprietările începute aici după războiul de independenţă continuă prin legea de reformă agrară din 1921. Din procesului verbal întocmit la 27 aprilie 1922 aflat acum la Arhivele Naţionale, aflăm că această zi a fost stabilită pentru revizuirea lucrărilor de împroprietărire din comuna Sfântu Gheorghe.Toţi locuitorii, cu excepţia câtorva, aveau ca ocupaţie principală pescăria, şi ca atare nu au primit a fi împroprietăriţi în altă parte. Ei au cerut şi avantaje la pescuit, dar le-au fost refuzate. Au fost excluşi de la împroprietărire locuitorii care s-au mutat între timp, cei care nu s-au prezentat pentru a- şi clarifica situaţia militară şi aveau ca ocupaţie principală pescuitul, şi cei care depăşeau vârsta de 60 de ani şi nu aveau copii minori.
În 1920 s-a înfiinţat la Sfântu Gheorghe cooperativa "Marea Neagră", având 82 de membri, cu scopul de a apăra interesele pescarilor, iar pe de altă parte de a-şi procura alimente, instrumente, îmbrăcăminte. Cooperativa s-a împrumutat de la Centrala Cooperativelor şi de la alţi diverşi creditori cu sume foarte mari. După câţiva ani de belşug, în 1929, ea dă faliment, neputând satisface cererile de ajutorare ale membrilor săi. Aceştia recurgeau la împrumuturi de la cherhanagii sau la comercianţii pescari pentru hrană, îmbrăcăminte, scule, angajându-se să le aducă acestora peştele prins şi nu cooperativei.
Perioada dictaturii carliste şi a războiului au constituit perioade grele din istoria satului. Delta Dunării constituia, prin aşezarea sa naturală, mai ales prin porturile dunărene şi ieşirea la mare, o zonă strategică importantă în planurile militare. De aceea, s-a acordat o atenţie deosebită acestei zone a ţării.
În timpul celui de-al doilea război mondial, reţeaua telefonică a fost întreruptă din cauza bombardamentelor. Organele comunale au fost nevoite să ia măsuri pentru consolidarea stâlpilor şi întreţinerea reţelei telefonice în bune condiţii, pe toată întinderea comunei.
În 1942 se construieşte un dig de apărare împotriva inundaţiilor, o staţie meteorologică.
La 23 august 1944 o pagină de istorie s-a întors, o lume s-a prăbuşit, o alta s-a ridicat .Anii regimului comunist au însemnat şi pentru locuitorii din Sfântu Gheorghe ceea ce au fost pentru întreaga ţară. Au fost înfiinţate cooperative ale pescarilor , au fost desfiinţate cârciumile particulare, mărfurile se aduceau de la Tulcea în mod raţionalizat etc. Dar viaţa locuitorilor a mers înainte.
Începând cu 1946, la Sfântu Gheorghe este atestată existenţa căminului cultural "Ştefan cel Mare", unde se desfăşurau serate literare, serbări, cu ocazia diferitelor evenimente, concursuri de coruri, jocuri şi costume naţionale. În 1950 a fost construit noul sediu al căminului cultural, din fondurile sindicatelor şi se numea "Clubul Pescarilor", care a fost dat în folosinţă în 1955. În perioada 1963-1970 comuna s-a modernizat : s-a reamplasat staţia meteo, care din 1969 are un local propriu, s-a înfiinţat o brutărie. Tot cam în această vreme (1962 - 1971) s-a construit şi uzina electrică (numai după 1994 satul a fost racordat sistemului electric naţional).
În deceniile 7 şi 8 se organizau la Sfântu Gheorghe tabere de creaţie literară, în colaborare cu redacţia revistei "Tomis", ceea ce constituia un prilej de documentare şi realizare a unor seri de poezie şi a unor întâlniri cu oameni de cultură, poeţi, critici literari, cu importanţă deosebită pentru localitate.
În decembrie 1989 sătenii au privit revoluţia la televizor. Ca în orice localitate izolată, schimbările sunt aici încă şi mai încete decât în restul ţării, dar ceva tot se schimbă. A reapărut iniţiativa particulară, comerţul s-a mai îmbunătăţit, la fel şi comunicarea şi informaţiile. Preţul transporturilor face însă ajungerea în zonă prohibitivă, ceea ce impietează asupra dezvoltării turismului, o importantă sursă de venituri pentru săteni, pescuitul merge tot mai greu din pricina poluării Dunării şi de aceea satul progresează foarte încet, cu toate eforturile depuse de harnicii săi locuitori.
Sursa: Site-ul InfoDelta.ro.
Judetul Tulcea este situat in extremitatea sud-estica a Romaniei, in Dobrogea, fiind traversat de paralela 45, la vest, la nord fiind marginit de Dunare si la est de Marea Neagra. Suprafata judetului este de 8499 kmp, reprezentand 3,5% din suprafata totala a Romaniei.
Judetul Tulcea are aproape toate formele de relief din Romania. Aici se disting doua grupe geografice: Horstul Dobrogean, care se prezinta ca un platou tipic, ce determina existenta a 3 zone biogeografice (stepa, silvostepa si padurea) si zona umeda formata din Delta Dunarii si Complexul Lagunar Razim-Sinoe, teren inca in formare.
Clima este temperat continentala cu veri calde si ierni reci, cu precipitatii reduse cantitativ, cu vanturi dominante din nord si nord-est.
Reteaua hidrogafica este dominata de Fluviul Dunarea, rauri mici ( Telita, Taita, Slava) ce se varsa fie in Dunare, fie in numeroasele lacuri de pe teritoriul judetului.
Arheologic, se constata locuirea acestui teritoriu de peste 110.000 ani, prin vestigiile culturilor Hamangia, Gumelnita si traco-dacica, ale cetatilor geto-dacice si marilor constructii edilitare romane.
Administrativ, judetul cuprinde 51 unitati administrativ-teritoriale , din care: Tulcea , resedinta de judet – cu o treime din populatia judetului, 4 orase si 46 de comune.
Din punct de vedere al populatiei, conform datelor recensamantului din anul 2002, pe teritoriul judetului Tulcea convietuiesc circa 17 etnii din care 90% persone de etnie romana si 10% de alta etnie, cele mai reprezentative grupuri etnice fiind de rusi si lipoveni – 6,3% din populatia stabila, turci si tatari – 1,4%, rromi – 0,9%, greci – 0,7%. Densitatea locuitorilor /kmp este cea mai mica din tara, 30,4 locuitori/kmp, fata de media pe tara de 91 locuitori/kmp, fapt datorat suprefetei mari de apa (Delta Dunarii si Complexul Lagunar Razim-Sinoe) ce se desfasoara in judet, 3446 kmp dintr-un total de 8499 kmp.
Judetul Tucea este prin excelenta o zona turistica. Frumusetea si diversitatea peisajului, bogatia si varietatea vestigiilor arheologice si a monumentelor istorice dau unicitate judetului.
Tulcea, resedinta administrativa a acestui judet, este numita si Poarta Deltei Dunarii. Aici Dunarea se divide in trei ramuri formand un pamant magic, Delta Dunarii.
Rute turistice sunt spre Macin, Garvan si Isaccea, regiunea fiind cunoscuta pentru peisajele pitoresti, insa cele mai importante rute turistice raman cele din Delta, regat al apelor si al insulelor plutitoare, un adevarat paradis al pescarilor si vanatorilor, paradisul pasarilor si al al florei formand un peissaj unic.
Sub motto-ul „Delta Dunarii pentru noi si pentru prosperitate” functioneaza Rezervatia Biosferei Delta Dunarii. Desi in lume se mai gasesc peste 300 de asemenea rezervatii (in Romania inca doua rezervatii in zona montana-Retezat si Pietrosul), Rezervatia Biosfera Delta Dunarii cu sediul la Tulcea, este a treia ca imporatanta ecologica din lume. In acest sanctuar al naturii care contine lacuri (peste 400), insule plutitoare de trestie (19,5kmp), „paduri” de trestie (peste 1.800.000 ha, cea mai mare intindere stufaris din lume) si paduri de salcii, paradisul pasarilor migratoare revenite din toata Europa si de pe alte continente.
In Delta Dunarii, in sutele de plauri, canale (2025 kmp de apa) traiesc peste 133 de specii de pesti, unele dintre acestea fiind in permanenta expansiune (crap, platica) altele fiind in regresiune (stiuca, linul care nu sunt rezistente la poluare).Guvernul Romaniei si organizatiile mondiale au inceput sa dea o atentie speciala conservarii patrimoniului Rezervatiei Delta Dunarii, fiind inclusa in cateva programe nationale si internationale.
Eforturile Rezervatiei Biosfera Delta Dunarii au fost recompensate prin acordare premiului “Eurisite” de catre UNESCO in 1995, acesta fiind cel mai important premiu european in materie de mediu inconjurator.
Ce puteti vizita in Judetul Tulcea:
Delta Dunarii: pentru pasionatii de natura, pescuit, este locul cel mai indicat. Supranumita si raiul pestilor si a pasarilor, Delta Dunarii ramane pe locul intai in preferintele turistice din zona. Pentru informatii complete clik aici
Parcul National Muntii Macinului : reprezinta unicul parc national din tara ce protejeaza suprafete importante de vegetatia stepica, reprezentata aici prin stepa pontico-balcanica, acest tip de vegetatie fiind foarte rar la nivel european. Pentru informatii complete clik aici
Manastiri: Manastirea Celic Dere, Manastirea Cocos, Manastirea Saon, Manastirea Valea Teilor,Manastirea Vovidenia, Manastirea Uspenia, Manastirea Stipoc (Schitul Sfantul Atanasie), Manastirea Cerbu, Manastirea Macin, Manastirea Izvorul Tamaduirii – Macin, Manastirea Dinogetia, Manastirea Nasterea Sf. Ioan Botezatorul, Manastirea Codru, Manastirea Halmyris, Manastirea Buna Vestire – Delta Dunarii.
Situri arheologice: cetatea Medievala de la Enisala, situl arheologic Orgame – Argamum, fortificatia Romana – Babadag, cetatea Noviodunum, cetatea Garvan-Dinogetia, situl arheologic Halmyris, cetatea Troesmis , cetatea Arrubium , cetatea Aegyssus, cetatea Salsovia , cetatea Beroe, cetatea Proslavita ,cetatea Ibida.
Case memoriale si monumente: casa Panaghia, casa Panait Cerna, Ensiala-Gospodaria Taraneasca “In Situ”, monumentul Paleocrestin din Niculitel, geamia catedrala „Azzizie”, monumentul Independentei din Tulcea, farul din Sulina.
Muzee in orasul Tulcea: Centrul Muzeal Ecoturistic „Delta Dunarii”, Muzeul de Istorie si Arheologie, Muzeul de Etnografie si Arta Populara , Muzeul de Arta.
Sursa: Site-ul InfoDelta.ro
Green Village Resort**** îmbină aventura și natura sălbatică cu relaxare și confort, într-un tărâm unic de vacanță, paradisul Deltei Dunării, ACOLO unde Dunărea întâlnește Marea Neagră.
Complexul asigura transferul din Murighiol, intr-o zona in care natura te învăluie în timp ce te plimbi de-a lungul canalelor, iar aerul proaspăt îți curăță gândurile, încă de la începutul vacanței, oferindu-ți experiența unică pe care o cauți.
Capacitatea de cazare acoperă un total de 89 de camere confortabile, camere duble, fiecare cu o terasă primitoare, apartamente cu 2 și 3 camere și penthouse-uri cu vedere către lacurile și canalele Dunării.
Vilele cu livinguri confortabile si cotloane intime pentru recreere, mobilier din bambus și finisaje atent alese asigură standarde ridicate de cazare. Camerele sunt echipate complet, cu minibar și aer condiționat.
In împrejurul vilelor, pe salba de lacuri, veti gasi câteva familii de rațe liniștite care și-au făcut cuib, printre nuferi și stuf pe care le poți urmări cu grijă în timp ce savurati cafeaua dimineața.
Zona Egreta este amplasata în imediata apropiere a pontonului de sosire, si esre o zona liniștită. Aici sunt vilele 1 și 2, cu camere duble și penthouse-uri iar între vile veti găsi câteva facilități de relaxare ca jacuzzi, Welcome Lounge sau Bayside Fitness și uneori, câte o pisică.
Zona Starcul Alb, un mic cartier de căsuțe cu etaj, cochete, acoperite cu stuf, răcoroase, mai exact Vila 7, 8 și vilele tip bungalou A-I are in mijloc lacul natural populat de vegetație specifică, întregind cadrul natural autentic din care se naște Green Village Resort. Din loc în loc găsiti și câte o băncuță de lemn, cu vedere la canalele Dunării care mărginesc resortul.
Prima caracteristică a zonei Stârcul Alb este diversitatea tipurilor de cazare din Delta Dunării. O zonă amplă, dar liniștită, populată de căsuțe, dar animată de naturalețea peisajului.
Zona Lebada si Pelicanul surprinde esența a tot ce are Green Village Resort de oferit, cazare deosebita in Delta Dunării, restaurant, SPA, piscină și multe altele.
Zona este cea mai activă, un pol al petrecerii timpului în aer liber, al delicateselor atent preparate și al filmelor din topurile de la Hollywood.
Pontoanele și foișoarele mărginesc zona spre lacuri și oferă priveliști către nemărginirea Deltei.
Bungalourile acoperite cu stuf, 6 la număr, sunt presărate printre sălcii plângătoare și printre cântecele rațelor sălbatice. Fiecare bungalou adăpostește aceste apartamente cu 2 camere, cu living luminos și toaletă la parter și dormitor la supantă. Spațiul deschis dintre etaje creează atât continuitate vizuală cât și sonoră, care ajută la perceperea apartamentului ca un întreg.
Rezervarea dvs. a fost trimisa cu succes !
Multumim ca te-ai abonat la Newsletter !
