Tara: Romania Judet - Regiune: Vrancea Localitate - Statiune: Focsani Tip masa: mic dejun
Municipiul Focșani se află la intersecția căilor de comunicație rutieră și feroviară europene, fiind străbătut de coridorul feroviar numărul 9 (Helsinki - Moscova - Chișinău - București - Plodviv) și poate beneficia de propunerea de extindere a coridorului rutier numărul 1 (Talin - Varșovia - Cernăuți - București).
Este încadrat geografic la 45°42′N cu 26°13′E, străjuind partea sud- estică a Carpaților de curbură, la contactul dintre Câmpia Siretului inferior și dealurile subcarpatice ce culminează cu Măgura Odobeștilor (1001 m).
Rețeaua de comunicații este dispusă radial, accesul în oraș făcându-se prin șase porți de intrare: dinspre sud pe E85 (DN2) din direcția București - Buzău prin Bariera București;dinspre est, pe DJ 204 din direcția Brăila - Galați prin Bariera Brăilei și Galați;dinspre est, pe DJ 204 D din direcția Suraia prin Bariera Galați - Suraia;dinspre nord, pe E85 din direcția Suceava - Bacău - Mărășești sau Iași - Vaslui - Tecuci prin Bariera Mărășești și pe DJ 204 E și DJ 209 din direcția Petrești și Vânători; dinspre vest, pe DN 2 D prin Bariera Drumul Vrancei - Odobești din direcția Târgul Secuiesc - Vidra - Bolotești - Drumul Vrancei sau pe DJ 205 C din direcția Vidra- Bolotești - Odobești - Focșani;dinspre sud, pe DC 141 prin Bariera Cotești din direcția comunei Câmpineanca.
Denumită în multe scrieri "Orașul de pe Milcov", râul pe care voievodul Ștefan cel Mare a stabilit hotarul dintre Moldova și Țara Românească în anul 1482, localitatea a intrat în conștiinta oamenilor drept "orașul Unirii".
Toponomia orașului Focșani se trage de la numele familiei Focșa "moldoveni buni și drepți din vremea lui Ștefan cel Mare".
Deși atestat documentar din secolul al XVI- lea (30 ianuarie 1575 când, Alexandru Vodă din Țara Românească arată, într-un document, că a fost lovit "cu înșelăciune pe la Focșani de Ioan Voda"), așezarea de pe Milcov este mult mai veche.
Săpăturile arheologice efectuate în anul 1977 în sudul Focșaniului atestă că vatra actuala a orașului a fost locuită înca din neolitic, obiectele descoperite aparținând culturii Cris (cca. 5000 î. Hr.). Au mai fost descoperite un tezaur dacic din secolul III - II î. Hr., un tezaur de monede imperiale romane, alte mărturii ale culturii materiale care au aparținut carpilor și sarmaților din secolul II - III e.n.
Pâna la începutul secolului al XVII- lea, Focșaniul era consemnat ca sat, iar dupa anii 1615-1620 se menționează denumirea de târg, devenind cu timpul cea mai importantă așezare între Trotuș și Râmnicul Sărat, aflându-se la confluența drumurilor comerciale ce unesc Țara Românească cu țările din vestul și estul Europei.
Un moment important în istoria Focșaniului îl constituie perioada Unirii de la 1859, orașul legându-și numele de acest act național pentru totdeauna. La Focșani a funcționat, între anii 1859 și 1862, Comisia Centrală însărcinată cu elaborarea legilor comune celor doua Principate, Curtea de Casație pentru doua Prefecturi (Putna și Râmnicul Sărat), doua tribunale, doua poliții, doua secții ale municipalității.
În anul 1862 se realizează unirea celor două părți ale orașului prin decretul de unificare din 6 iulie 1862 semnat de Alexandru Ioan Cuza, Focșaniul devenind reședința județului Putna.
Perioada dintre Unire și câstigarea independenței cunoaște o mare înflorire. În 1866 se construiește Gimnaziul, astăzi Colegiul Național Unirea, în anul 1867 Spitalul Județean și Comunal, în anul 1873 Gradina Publică.
Sfârșitul secolului al XIX- lea și începutul secolului al XX- lea cunoaște aceeași dezvoltare înfloritoare astfel că, se înființează Societatea Filarmonică denumită simbolic "Doina Vrancei" (1907), Biblioteca Publică (1912), Teatrul "Mr. Gh. Pastia" inaugurat în 1913, Palatul de Justiție.
La 8 septembrie 1917 se semnează, la Focșani, armistițiul între reprezentanții Armatei Române și cei ai Puterii Centrale.
Între cele doua războaie mondiale se continuă procesul de dezvoltare a orașului Focșani prin construirea unei uzine electrice, Ateneului Popular, clădirea Băncii Naționale, Palatul Telefoanelor; se îmbunătățește rețeaua de alimentare cu apă și rețeaua stradală, se construiește Mausoleul Eroilor între anii 1924 - 1926, Monumentul Eroilor Regimentului 10 Dorobanți (1930).
După anul 1950, se înregistrează un rapid proces de industrializare cu implicații directe în procesul de creștere economică, migrarea populației către mediul urban și, implicit, în structura urbană a localității.
Orașul Focsani a devenit Municipiu, Reședintă a Județului Vrancea, odată cu noua împărțire administrativ - teritorială a României din anul 1968.
Orașul Focșani se situează în câmpia joasă a Siretului Inferior la o altitudine de 50- 55 m deasupra mării, câmpie ce se întinde de la linia Mărășești, Vânători, Tătăranu, Ciorăști pâna la albia Siretului.
Sursa: site-ul Primariei Focsani
„Vrancea, ţara minunilor naturale, ţara poveştilor bătrâneşti, ţara cântecului strămoşesc şi a poeziei neîntrecute de niciun ţinut românesc, este partea cea mai frumoasă a depresiunii carpatice” (V.P. Arbore)
Pământul cu păduri bogate Varancha, cum a fost atestată pentru prima dată în 1431 Vrancea, este destinaţia pe care vă invităm să o vizitați.
Prin poziţia geografică, la curbura Carpaţilor Orientali, Vrancea a fost de-a lungul timpului un veritabil nod de legătură între Moldova, Ţara Românească şi Transilvania.
Este simbolul Unirii din 1859, care a pus bazele statului român. Focşani este cunoscut ca prima capitală a Principatelor Unite. Primul Război Mondial reprezintă o altă etapă importantă, iar mărturie stau Mausoleele din Focşani, Mărăşti, Mărăşeşti şi Soveja.
În ceea ce priveşte spiritualitatea, bisericile şi mânăstirile vorbesc despre o civilizaţie cu rădăcini ancorate în timp şi credinţă, de neclintit în Dumnezeu. Oamenii locului păstrează şi astăzi meşteşuguri tradiţionale, iar portul popular ilustrează continuitatea şi unitatea etnografică a poporului român.
Acest pământ binecuvântat, este o Românie în miniatură. Aici găsim toate formele de relief: munţi sălbatici, câmpii bogate, dealurile domoale care îşi poartă viţa de vie cu rod nobil ca pe un blazon recunoscut în toată ţara.
Într-un peisaj natural de un pitoresc aparte întâlnim Cascada Putnei, Cheile Tişiţei, Păstrăvăria Râpa Roşie, Focul Viu de la Andreiaşu, unic în ţară.
Poziţia geografică, precum şi cadrul natural şi cel cultural – istoric favorizează diferitele forme de turism: de sejur sau de week-end, de vânătoare şi pescuit, vititurismul. Turismul rural, ecologic şi cultural se desfăşoară în pensiuni omologate, cuprinse în circuitul ANTREC, precum şi în cele peste 900 de case de vacanţă.
Autorităţile locale au integrat în strategia de dezvoltare o serie de proiecte realizate atât cu fonduri de la buget, cât şi cu bani europeni, menite să valorifice obiectivele turistice, să promoveze tradiţiile şi să îmbunătățească infrastructura de cazare.
Județul Vrancea se află la 180 km de capitala ţării şi de Aeroportul Internaţional „Henri Coandă ”. Reşedinţa judeţului este municipiul Focşani. Judeţul Vrancea are 2 municipii (Focşani şi Adjud), 3 oraşe (Mărăşeşti, Panciu şi Odobeşti) şi 68 de comune. Suprafaţa județului Vrancea este de 4.863 kmp.
Principala cale rutieră de acces către municipiul Focşani este drumul european expres E85 Bucureşti – Suceava, care tranzitează judeţul. Vrancea este traversată şi de tronsonul principal de cale ferată care uneşte două dintre regiunile României, Moldova şi Muntenia.
Vrancea, Ţara Viei şi a Vinului, este situată la exteriorul Carpaţilor de Curbură, la intersecţia celor trei regiuni istorice: Moldova, Ţara Românească şi Transilvania. Veritabil punct de legătură între cele trei provincii, din Vrancea se poate ajunge cu uşurinţă în porturile dunărene de la Galaţi (90 km) şi Brăila (100 km), sau la Marea Neagră (Constanţa – 280 km ) şi Delta Dunării (Tulcea – 215 km). Vrancea asigură prin reţeaua rutieră cea mai rapidă cale de acces spre Transilvania (Braşov – aproximativ 220 km), sau spre Republica Moldova (Chişinău – aproximativ 280 km, prin punctul vamal Albiţa-Huşi).
Județul Vrancea se învecinează la Nord-Est cu județul Vaslui, la Est cu judeţul Galaţi, la Sud-Est cu judeţul Brăila, la Sud cu judeţul Buzău, în Vest cu judeţul Covasna şi în Nord cu judeţul Bacău.
Judeţul Vrancea este atestat documentar pentru prima dată într-o scrisoare în limba latină din 2 iulie 1431 (document descoperit de istoricul Constantin C. Giurescu), în care voievodul Transilvaniei, Ladislau Apor, anunţă pe judele Braşovului că Alexandru cel Bun a concentrat trupe spre Putna – versus Puttnam. Voievodul Apor a aflat ştirea de la câţiva locuitori din Transilvania ce „au ieşit pe drumul Vrancei” („per viam Varancha”).
Vrancea poate fi considerată leagănul celui mai expresiv poem al etnogenezei româneşti, ”Miorița”. Una dintre cele câteva sute de variante ale baladei „Mioriţa”, regăsite în creaţia populară vrânceană, a fost culeasă pentru întâia oară de Alecu Russo la Soveja, în 1846, trimisă lui Vasile Alecsandri şi publicată în culegerea acestuia, „Poezii populare”.
Vrancea este un pământ cu o istorie bogată. Actualul judeţ Vrancea cuprinde, în proporţie de două treimi, fostul Ţinut Putna (mai târziu judeţ), având ca nucleu de constituire Ţara Vrancei, la care s-a adăugat, în 1968, o parte din fostul judeţ Râmnicu-Sărat. Vrancea istorică, localizată în partea de nord-vest a judeţului, a existat ca stat ţărănesc autonom, stăpânind în comun un singur trup de moşie, înainte de întemeierea Ţării Româneşti şi a Moldovei. Ţinutul Putnei a intrat oficial în hotarele Moldovei, cu autonomia amintită, la 10 martie 1482, când Ştefan cel Mare a stabilit graniţa cu Ţara Românească pe râul Milcov, adăugându-i-se ulterior, trei regiuni: Vrancea istorică, regiunea de răsărit (Olteni) şi Ţinutul Adjudului.
La 24 aprilie 1574, la Jilişte, lângă Focşani, Ion Vodă cel Cumplit (1572 – 1574) a obţinut o victorie strălucită împotriva oştilor turceşti. Istoria consemnează în aceste locuri şi alte evenimente memorabile: trecerea prin Ţinutul Putnei şi prin Focşani a lui Mihai Viteazul în 1600, în drumul său victorios pentru realizarea visului unirii într-un singur stat a Ţării Româneşti, Moldovei şi Transilvaniei.
Între anii 1714 şi 1734, vrâncenii au luptat împotriva cotropirii de către maghiari a unor munţi dăruiţi lor de către marele Voievod, iar în primele două decenii ale secolului XIX au luptat pentru ieşirea din „boieresc”, Vrancea fiind făcută danie vistiernicului Iordache Russet Roznovanu de către domnitorul Constantin Ipsilanti. Între evenimentele de seamă petrecute pe teritoriul judeţului Vrancea menţionăm şi luptele de la Mărtineşti şi Focşani din timpul războiului ruso-turc din 1789.
După înlăturarea monopolului turcesc asupra comerţului exterior al Ţării Româneşti şi activarea portului Galaţi, spre care se îndreptau produsele agricole şi manufacturiere din zonă, regiunea cunoaşte o revigorare economică.
În perioada contemporană, Focşanii au fost simbolul libertăţii şi demnităţii româneşti, al Unirii dintre Moldova şi Ţara Românească de la 24 Ianuarie 1859, prin care s-au pus bazele statului modern român. Focşanii au fost centrul primelor instituţii ale noului stat unificat român: Comisia Centrală şi Curtea de Apel. Un alt reper istoric este Casa memorială Ion Roată, ţăran ales membru al Divanului ad-hoc, care a fost direct implicat în Unirea Principatelor Române.
Remarcabilă este şi unitatea de voinţă şi acţiune a tuturor vrâncenilor din Războiul de Independenţă din anii 1877 – 1878.
Primul Război Mondial e consemnat în istoria Vrancei cu litere de aur. Aici se desfăşoară, din Zboina Neagră şi până în Valea Siretului, la Doaga, Muncelu, Cireşoaia, Străoane, Panciu, Străjescu, luptele eroice din vara anului 1917, care au culminat cu marea bătălie de la Mărăşeşti. În timpul Primului Război Mondial, în iulie-august 1917, Europa a repurtat primele victorii asupra Germaniei pe câmpurile de luptă de la Mărăşti şi Mărăşeşti, aici, în Vrancea. Aceste victorii au dus la desăvârşirea statului naţional unitar român la 1 Decembrie 1918.
Vrancea este locul cu cele mai importante memoriale şi mausolee ridicate în onoarea jertfei eroilor Primului Război Mondial: Mărăşti, Mărăşeşti, Soveja şi Focşani. Ca semn de recunoaştere a sacrificiilor făcute de oraşul Mărăşeşti, în august 1917, guvernul francez i-a acordat, doi ani mai tarziu, Crucea de Război a Franţei.
După Marea Unire, odată cu efervescenţa vieţii culturale româneşti, determinată de noul stadiu de dezvoltare socio-economică în care păşise România Mare, Vrancea, prin oamenii săi de cultură şi ştiinţă afirmaţi pe plan naţional şi european, prin instituţiile sale de învăţământ şi de artă, s-a remarcat ca unul dintre centrele importante ale spiritualităţii româneşti.
Urmând cursul firesc al progresului societăţii omeneşti din ultima jumătate a secolului al XX-lea, prin dezvoltarea economică, prin extinderea urbanizării în principalele sale localităţi, prin dimensiunea şi varietatea fenomenului cultural, judeţul Vrancea a căpătat trăsăturile unui spaţiu românesc modern, în care noul şi vechiul, prezentul şi trecutul formează un tot armonios şi expresiv.
Purtându-şi Războiul de Întregire a Neamului, integrat Primului Război Mondial, România avea să-şi desăvârşească unitatea sa naţională şi statală cu preţul jertfei de viaţă şi sânge a mii şi mii de soldaţi şi ofiţeri căzuţi în marile bătălii din vara anului 1917.
Din Munţii Vrancei şi până la Focşani, pământul vrâncean a devenit altarul jertfei şi biruinţei soldatului român pentru libertatea şi slava naţiunii române.
Între anii 1916 – 1918, judeţului Putna i-a fost hărăzit să constituie teatrul celui mai mare război al neamului nostru şi armata română să scrie cu sânge pe teritoriul lui epopeea de rezistenţă în faţa celei mai formidabile invazii ce se văzuse aici, aceea a oştirilor nemţeşti comandate de către August von Mackensen.
Locuitorii de astăzi ai oraşului Focşani păstrează vie amintirea acelor zile de restrişte, dar mai ales pe cea a eroilor care şi-au sacrificat însăşi viaţa pentru apărarea şi întregirea teritorială. Acestora le-au înscris numele pe marmura monumentelor şi a mausoleului ridicate în oraş.
Mausoleul Eroilor din Focsani, se inscrie printre monumentele oraşului „…relicve eroice ce constituie o adevărată carte de istorie a neamului, scrisă în graiul tăcut al lespezilor de piatră, al plăcilor de marmură, al fierului forjat, al bronzului modelat şi lemnului încrustat…”. Mausoleul se afla pe Bulevardul Bucureşti, înălţat, aşa cum s-a consemnat în documente, prin contribuţie publică.
Mausoleul Marasesti isi inalta silueta masivă, fiind ridicat chiar pe câmpul de luptă al marilor bătălii din anul 1917 si se ajunge la el din Focşani, de la Bariera Mărăşeşti, Drumul European E85 ce se îndreaptă spre Bacău, la km 201,6.
Alegerea Mărăşeştilor, localitate din fostul judeţ Putna (actualmente, judeţul Vrancea), situată pe calea ferată ce unea Bucureştii de Cernăuţi, între Focşani şi Adjud, pentru înălţarea unui mausoleu, nu era deloc întâmplătoare, localitatea reprezenta „simbolul marelui sacrificiu şi locul de reculegere sufletească a tuturor, fiind centrul unui cult din cele mai importante < Cultul Eroilor > amintind o clipă importantă din istoria ţării”.
„Bătălia de la Mărăşeşti – scria Constantin Kiriţescu – a fost, prin durata, proporţiile şi intensitatea ei, cea mai mare bătălie care s-a dat pe frontul românesc în decursul războiului mondial”.
Somptuosul monument, cunoscut şi ca „Biserica Neamului”, care are o înălţime de 22 metri, este încadrat de mai multe terase dispuse simetric pe o lungime de 60 metri. Deasupra străjuie o cruce de peste 3 metri înălţime, sprijinită pe un soclu încadrat de patru vulturi. Cupola Gloriei a fost decorată cu o friză dăltuită în piatră de către sculptorii Ion Jalea şi Corneliu Medrea, care înfăţişează aspecte din timpul luptelor din vara anului 1917.
Inaugurarea Mausoleului s-a făcut la 18 septembrie 1938, în prezenţa regelui Carol al II-lea şi a numeroase oficialităţi.
Mausolul Marasti se poate gasi plecând din Panciu, pe traseul turistic al Văii Şuşiţei către staţiunea Soveja, prin satele Străoane, Varniţa, Răcoasa, la ieşire „un indicator îndeamnă călătorul să se abată 4 km spre nord, pe drumul ce duce la Mărăşti”.
Aici, în satul Mărăşti, sat care pentru vecie şi-a înscris numele pe harta ţării ca unul din cele mai sacre locuri ale eroismului românesc, pe malul stâng al râului Şuşiţa, a fost înălţat un mausoleu ce adăposteşte osemintele eroilor români căzuţi în bătălia de la Mărăşti, în vara anului 1917.
Bătălia de la Mărăşti „aşezată la o cotitură fatală a desfăşurării războiului nostru, rămâne un episod strălucit al acestui războiu, o probă vorbitoare de capacitatea şefilor, de calităţile de bravură şi energie ale soldatului român…”, care aflat sub comanda generalului Alexandru Averescu a pornit atacul împotriva trupelor inamice.
Mausoleul Soveja se gaseste, plecând din Focşani pe vechiul drum al poştelor, astăzi Drumul European E 85, se ajunge la intersecţia de la Tişiţa unde se desprinde spre nord-vest o şosea modernizată ce duce spre Panciu. De aici, urmând drumul pe traseul turistic al Văii Şuşiţei, se ajunge în Soveja. În satul Dragosloveni al comunei Soveja „se ridică sobru şi masiv în înfăţişare, covârşitor prin numărul destinelor care s-au împlinit aici într-o odihnă veşnică, Mausoleul Soveja, mărturia cumplitelor lupte de pe cuprinsul Văii Şuşiţei”.
În vara anului 1917, Soveja s-a aflat pe una din laturile „Triunghiului de foc” – Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, pe aceste locuri purtându-se una din cele mai crâncene bătălii ale Războiului de Întregire. După bătălia de la Mărăşeşti, frontul s-a stabilit pe Valea Şuşiţei, armata germană atacând, la 28 august 1917, diviziile ruseşti din zonă reuşind să pătrundă între acestea care au fost obligate să se retragă. Intervenţia trupelor române, asociate cu rezervele ruseşti, au oprit înaintarea germană în zona Varniţa. „Ziua de 1 septembrie trebuia să fie ziua decisivă a bătăliei” pentru ambele tabere beligerante, zi în care acţiunea războinică se întinsese pe tot frontul Muncelului, teritoriu în care fiecare îşi fixase zona de luptă.
Recunoştinţa eternă a românilor pentru acei ostaşi care au înfruntat cu sfidare moartea, care prin jertfa lor au făcut stavilă de netrecut în faţa armatelor germane, unii dintre ei servind chiar de dincolo de moarte, s-a materializat în ridicarea unui mausoleu în care toţi aceşti eroi şi-au găsit locul cuvenit.
Sursa: site-ul Consiliului Judetean Vrancea
Rezervarea dvs. a fost trimisa cu succes !
Multumim ca te-ai abonat la Newsletter !
