Sejur pentru odihna si drumetii !
Tarifele includ: cazare 1 noapte, mic dejun, Internet wireless, parcare.
ST = camera 3 stele
SP = camera 4 stele Standard
SS = camera 4 stele Superior.
Taxa locala, 1 leu/zi/persoana este inclusa.
Taxa Salvamont, 1 leui/zi/persoana se achita la receptie.
Tarifele nu sunt valabile in perioada Sarbatorilor si Evenimentelor.
Conditii pentru rezervare: plata integrala sau avans 30 % dupa confirmarea rezervarii iar diferenta se va achita cel tarziu cu 10 zile inaintea inceperii sejurului.
Optional transport, transferuri.
Tara: Romania Judet - Regiune: Alba Localitate - Statiune: Sebes Tip masa: Mic dejun Plecare: Oricand Durata: 1 noapteSejur pentru odihna si drumetii !
Tarifele includ: cazare 1 noapte, mic dejun, Internet wireless, parcare.
ST = camera 3 stele
SP = camera 4 stele Standard
SS = camera 4 stele Superior.
Taxa locala, 1 leu/zi/persoana este inclusa.
Taxa Salvamont, 1 leui/zi/persoana se achita la receptie.
Tarifele nu sunt valabile in perioada Sarbatorilor si Evenimentelor.
Conditii pentru rezervare: plata integrala sau avans 30 % dupa confirmarea rezervarii iar diferenta se va achita cel tarziu cu 10 zile inaintea inceperii sejurului.
Optional transport, transferuri.
Localitatea se situeazǎ în zona de influenţǎ a muntelui şi la limita de separare a altor două unități naturale distincte: Podișul Secaşelor spre est şi culoarul Mureşului spre vest. În sud, Sebeşul se învecineazǎ cu Munţii Şurianu, cunoscuţi şi ca Munţii Sebeșului, cu Vârful lui Pătru 2.130 m, Vârful Șurianu 2.061 m. Datoritǎ reliefului şi peisajelor de poveste pe care le oferǎ împrejurimile, turiştilor li se oferǎ nenumǎrate posibilitǎţi de recreere, de la drumeţiile de primǎvara pânǎ toamna, pânǎ la sporturile de iarnǎ mult aşteptate de împǎtimiţii schiurilor şi saniei.
Localități componente: Lancrǎm, Petreşti, Rǎhǎu.
În toate reprezentările heraldice, elementul principal al stemei Sebeșului este leul. Cea mai veche variantă a acesteia, cunoscută până în prezent, este cea redată pe o consolă a altarului bisericii evanghelice și poate fi datată în deceniul al treilea al secolului al XVI-lea. Cronologic, este urmată de o reprezentare în basorelief situată pe latura de est a Casei Clopotarului, ce datează din anul 1716. 0 altă stemă este cea din anul 1765, ce a fost amplasată inițial pe vechea clădire a primăriei, păstrată în prezent în colecțiile muzeului din Sebeș. Pe fațada principală a noului sediu al primăriei a fost montat un blazon executat din ciment în primul deceniu al secolului XX, ce a fost înlăturat în timpul regimului comunist, păstrat și el în muzeul nostru. În Monitorul Oficial nr. 279 din 3 decembrie 1934 a fost publicată, devenind astfel oficială, o variantă a stemei medievale ce avea ca punct central leul rampant redat pe un scut asimetric, trimbrat de o coroana murala cu trei turnuri. Ultima stema a municipiului Sebeș a fost adoptata în anul 2005, după publicarea în Monitorul Oficial nr. 1 369/ 2005. Ea se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite de culoare roș ie, pe care se află un leu rampant încoronat de culoare aurie. Scutul este trimbrat cu o coroană murală argintie cu 5 turnuri, simbol al rangului de municipiu.
Potrivit tradiţiei orale săsești, anul 1150 reprezintă momentul „fondării” localităţii. Cu toate acestea, primul document scris care face referire indirect la aceasta, este Diploma Andreeană, din 1224, în care este amintită o „ţară a Sebeşului” – terra Siculorum terrae Sebus – a cărei denumire putea deriva de la localitatea Sebeş, fondată de coloniştii germani.
Prima menţiune documentară sigură a localităţii datează din anul 1245 când, în contextul invaziei mongole din anul 1241, este amintit şi Sebeşul, cu numele Malembach, într-un document emis de papa Inocentiu al IV-lea, la Lugdunum (Lyon). În secolul al XIII-lea au luat fiinţă Scaunele săseşti, ca forme de organizare politico-administrative, iar din secolul al XIV-lea datează şi primele menţiuni documentare ale acestora.
De-a lungul secolului al XIV-lea, Sebeşul cunoaşte o dezvoltare economică spectaculoasă, mai accentuată în a doua jumătate a intervalului. În anul 1341, localitatea dobândise deja statutul de oraş, fiind amintită într-un document cu atributul civitas. Nivelul ridicat de dezvoltare atins acum este vizibil în toate sectoarele vieţii. Oraşul a dobândit mai multe privilegii, între care erau cele care îi permiteau: vămuirea şi ţinerea unui târg săptămânal.
Dezvoltarea economică o oraşului a fost favorizată, între altele, şi de dispunerea sa la intersecţia a două importante drumuri care uneau Sibiul, Clujul şi Orăştia, ceea ce a avantajat, în special, activităţile comerciale. Dar, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, aici se derula şi o prosperă activitate meşteşugărească, fapt demonstrat de documentul din anul 1376, prin care se înnoiau statutele breslelor din oraşele Sibiu, Sighişoara, Orăştie şi Sebeş. Au fost menţionate 19 bresle cu 25 de branşe.
În anul 1387, oraşul a obţinut privilegiul de a se înconjura cu ziduri de apărare din piatră, iar lucrările de construcţie a fortificaţiei au început imediat, ducând la suspendarea activităţii şantierului bisericii. Până la sfârşitul secolului al XIV-lea, dezvoltarea economică a Sebeşului a continuat într-un ritm mai lent, iar la începutul secolului următor şi-a pierdut statutul de oraş, fiind amintit în documente ca târg (oppidum). Această situaţie a fost determinată, într-o primă fază de donarea oraşului ca recompensă fraţilor Mihai şi Solomon de Sighişoara, de către regele Sigismund de Luxemburg (1387-1437), după bătălia de la Nicopole (1396).
Declinul s-a accentuat în secolul al XV-lea şi ca o consecinţă a acţiunii unor factori economici cu care Sebeşul nu a putut ţine pasul, iar după cucerirea sa de către turci, în anul 1438 nu a reuşit să mai depăşească modesta condiţie de târg.
Începând cu anul 1465, localitatea şi-a pierdut din nou libertăţile, atunci când regele Matia Corvin a dăruit-o fraţilor Andrei şi Ioan Pongratz, ca răsplată pentru meritele lor în luptele cu turcii. Oraşul a avut din nou de suferit şi s-a răscumpărat, după mai bine de un deceniu, doar cu ajutorul celorlalte scaune săseşti.
În secolul al XVI-lea declinul oraşului a continuat, Sebeşul neputând ţine pasul, din punct de vedere economic şi instituţional, cu oraşe importante ca Sibiul sau Braşovul, care acum au înregistrat o dezvoltare temeinică.
Totuşi, activităţile meşteşugăreşti nu au fost abandonate. Au fost amintite în documente breslele blănarilor, cizmarilor şi pielarilor. Populaţia oraşului a continuat să scadă, ajungând în anul 1550 la doar 900 de locuitori. În anul 1531 este amintită, într-un document, suburbia românească. În acesta Ioan Zápolya le mulţumea saşilor din oraş şi românilor din suburbie pentru sprijinul acordat împotriva lui Ferdinand de Habsburg.
În anul 1849, după o lungă perioadă de acalmie, fortificaţia oraşului a avut din nou de suferit în timpul confruntărilor dintre avangarda armatei generalului Bem, care îşi avea cartierul general a Sebeş şi garnizoana oraşului Alba Iulia.
În primele decenii ale secolului XX, oraşul Sebeş a cunoscut o nouă perioadă de relativă prosperitate, localitatea fiind înzestrată cu o serie de obiective edilitare şi industriale moderne. Între 1905 şi 1906, a fost construită uzina electrică, dar cele mai multe realizări edilitar-urbanistice au avut loc în timpul mandatelor primarului Johann Schöpp (1907-1918), când au fost construite: noua primărie, poşta, baia comunală, cazarma, spitalul și Casa Pădurilor.
Sursa: site-ul Primariei Sebes
Judetul Alba este amplasat in partea central-vestica a Romaniei, pe cursul mijlociu al Muresului;
Vecini: la nord-Cluj, la nord-vest-Bihor, Arad, la sud-vest-Hunedoara, la sud-Valcea, la est-Sibiu, la nord-est-Mures.
Suprafata: 6.242 km2 (respectiv 2,6 % din teritoriul tarii). Populatie: 382.700 locuitori.
Accesul in judetul Alba se realizeaza cu mijloacele auto in principal pe cele doua magistrale rutiere: DN 1: Bucuresti – Brasov – Sibiu – Sebes – Cluj-Napoca – Oradea si DN 7: Bucuresti – Pitesti – Sibiu – Sebes – Deva – Arad. Alte drumuri nationale care strabat judetul sunt: DN 74: Brad – Abrud – Alba Iulia, care face legatura cu Tara Zarandului, DN 75: Lunca – Campeni – Turda, DN 74A: Abrud – Campeni, DN 14B: Copsa Mica – Blaj – Teius si DN 67C: Novaci – Oasa – Sugag – Sebes.
Orase: Alba Iulia – resedinta de judet, 66.400 locuitori, situat la o altitudine de 220-250 m, în vestul Muntilor Apuseni, la confluenta Ampoiului cu Muresul, Abrud, Aiud, Baia de Aries, Blaj, Campeni, Cugir, Ocna Mures, Sebes, Teius, Zlatna.
Relieful: este structurat pe trei mari unitati naturale:
Muntii Apuseni, situati in partea nord-vestica, cuprind Muntii Bihorului (vf. Curcubata 1849 m) cu masivul Gaina (1486 m), Muntele Mare, Muntii Metaliferi, Muntii Trascaului si Munceii Vintului.
Carpatii Meridionali in partea sudica, reprezentati de Muntii Sureanului (Sebesului) cu Varful lui Patru 2130 m si partial Muntii Cindrelului.
Podisul Transilvaniei in partea estica cu subunitatile Tarnavelor, Mahaceni si Secaselor.
Muntii Apuseni sunt despartiti de celelalte unitati de Culoarul Muresului, ce reprezinta o unitate de contact.
Clima are un caracter continental si variaza în functie de unitatile de relief, încadrandu-se în 2 sectoare mari: în zonele montane se înregistreaza o clima rece si mai umeda, iar în zona de dealuri, mai calda si ceva mai uscata.
Reteaua hidrografica apartine in intregime bazinului raului Mures, rau ce intra in judet in amonte de confluenta cu Ariesul (270 m) si iese in aval de confluenta Vaii Bacainti (202 m). Cei mai importanti afluenti sunt pe dreapta Ariesul, Aiudul, Geoagiul, Galda si Ampoiul iar pe stanga Tarnava, Sebesul, Pianul si Cugirul.
Lacurile constituie o parte din rezerva de apa cantonata in lacurile naturale Iezerul Sureanu, Iezerasul Carpa si Iezerul Ighiel dar si in cele antropice din imprejurimile Rosiei Montane sau in cele de pe valea Sebesului.
Rezervatii naturale : diversitatea formelor de relief face ca judetul Alba sa fie printre putinele din tara ce se poate mandri cu o zestre atat de bogata de peisaje pitoresti ce se impletesc armonios cu peisajele umanizate. Pentru a fi ocrotite unele au fost declarate rezervatii naturale, din care cele mai importante sunt:
- speologice: pesterile Ghetarul Scarisoara, Pojarul Politei, Poarta lui Ionele, Ghetarul de la Vartop, Coiba Mare, Hodobana, Huda lui Papara;
- geologice: klippele calcaroase Pietrele Ampoitei, Piatra Corbului, Calcarele de la Valea Mica, Piatra Boului, piatra Bulbuci, Detunatele;
- paleontologice: Dealul cu melci, calcarele cu echinide de la Garbova de Sus;
- botanice: Scarita-Belioara, Poiana Narciselor de la Negrileasa, Poiana Narciselor de la Tecsesti, laricetul Vidolm, Molhasurile de la Capatana;
- geomorfologice: Rapa Rosie;
- complexe: Cheile Intregalde, Rametului, Manastirii, Ampoitei, Aiudului, Taul fara fund de la Bagau, Iezerul Sureanu, Iezerul Ighiel.
Bogatia cinegetica si acvifaunistica a judetului Alba : teritoriul judetului Alba este populat cu o mare varietate de vanat si peste, oferind posibilitati nemaipomenite pentru practicarea vanatorii si pescuitului recreativ – sportiv, avand in vedere ca se pot vana 14 specii de mamifere, peste 30 specii de pasari si se pot pescui mai mult de 50 specii de pesti.
Suprafata totala a fondului cinegetic din judetul Alba este de 587.273 ha, fiind impartita in 54 fonduri cinegetice cu suprafete intre 7.000 – 15.000 ha.
Judetul Alba cu un potential cinegetic ridicat, fondurile cinegetice fiind populate cu aproape toate speciile de vanat existente in fauna salbatica a Romaniei, precum ursul brun, cerbul comun, cerbul lopatar, mistretul, capriorul, cocosul de munte, iepurele de camp, fazanul, potarnichea, lupul, rasul, pisica salbatica, gasca si rata salbatica, ierunca, sitarul, porumbelul gulerat, porumbelul de scorbura, prepelita, turturica, gugustiucul, sturzii, graurul, ciocarlia si multe alte specii de pasari salbatice sedentare sau migratoare.
Repere istorice.
Din cele mai indepartate timpuri, datorita situarii geografice a acestuia (cursuri numeroase de apa, relief variat, cu lunci manoase si paduri intinse), teritoriul judetului Alba a constituit un cadru extrem de favorabil aparitiei si dezvoltarii comunitatilor umane. Astfel, printre cele mai importante descoperiri arheologice si evenimente istorice consemnate de documente, care puncteaza istoria asezarilor acestui judet, amintim:
Repere si relicve din epoca paleolitica (Sohodol); din neolitic: Cultura Cris (Alba Iulia) si Cultura Petresti (Pianu de Jos, Rahau, Limba, Mihalt, Noslac, Daia Romana si Ghirbom); Cultura Cotofeni – faza de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului: Cetate, Cilnic, Capud, Sebes, Livezile, Straja, Pianu de Jos, Pianu de Sus, Blandiana, Piatra Craivii; epoca bronzului: Alba Iulia, Cetea, Ighiel, Rimet, Talna, Bucium, Ceru Bacainti, Rosia de Secas, etc., epoca fierului: Biia, Blaj, Alba Iulia, Sebes, Craciunelu de Jos, etc., alaturi de tracii autohtoni, fiind prezenti pe teritoriul judetului si scitii si apoi celtii.
Repere din perioada primului stat centralizat si independent din vremea lui Burebista si apoi Decebal, amintim: cetatile fortificate dacice de la Capilna, Piatra Craivii, Cugir si Cetatea de Balta.
Din perioada cuceririi romane, importantele centre de la Apulum (Alba Iulia), Apulon (Piatra Craivii) cu colonia Aurelia Apulensis si colonia Nova Apulensis, Ampelum (Zlatna), Alburnus Maior (Rosia Montana), Brucla (Aiud), etc.
Importante descoperiri arheologice din secolele III – IV e.n. – Alba Iulia, Obreja, Cricau, Aiud, Ciumbrud, Rahau, Ungurei, Sebes; din secolele V – VI e.n. – Alba Iulia, Sebes, Cilnic; din secolele VII- IX e.n. – Noslac, Alba Iulia, Pianu de Jos, Aiud, Blandiana, Berghin, Cricau, Cugir, Ghirbom, Sebes, Turdas, Spalnaca, Teius, Laz, Sinmiclaus, etc.
Secolul X e.n. – voivodatul de la Balgrad, condus de Gyla.
Secolul XII e.n. in jurul centrului Albei Iulia se formeaza comitatul Alba (1177).
Anul 1546, Alba Iulia devine capitala principatului autonom Transilvania (dupa batalia de la Mohacs – 1526).
Anul 1600, la Alba Iulia are loc prima mare unire a celor trei state romane (Transilvania, Moldova si Tara Romaneasca), sub marele voievod unificator Mihai Viteazul, Alba Iulia devenind astfel prima capitala a tarilor romane unite.
Anul 1784, marea rascoala a lui Horia, Closca si Crisan.
Secolele XVII – XVIII e.n. perioada culturala deosebita: 1648 – Noul Testament de la Balgrad, Scoala ardeleana cu Samuel Micu, Gheorghe Sincai si Petru Maior; centrele culturale ale epocii feudale: Alba Iulia si Blaj; din epoca au ramas cetatile de piatra de la Cilnic, Sasciori, Coltesti, Vurpar, Girbova, si fortificatiile de la Sebes, Aiud, Alba Iulia (cetatea bastionara de tip Vauban, construita intre anii 1715 – 1738, de catre imparatul Austriei, Carol al VI – lea, prin munca a mii de iobagi romani), precum si un numar insemnat de monumente si lacase de cult, etc.
Revolutia din anii 1848 – 1849, mai 1848 – marea adunare de pe Cimpul Libertatii de la Blaj, activitatea insemnata a lui Avram Iancu, marele tribun al motilor din „Tara de Piatra”.
Anul 1918, 1 Decembrie, are loc Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia care consfinteste definitiv prin votul unanim al celor 1228 mandatari ai populatiei din Transilvania unirea acesteia cu Romania;
Anul 1968, se constituie prin reforma administrativa judetul Alba, cu resedinta la Alba Iulia.
Anul 1991, ia fiinta Universitatea „1 Decembrie 1918” din Municipiul Alba Iulia.
Sursa: Site-ul Consiliului Judetean Alba
Hotelul Leul de Aur**** este o unitate cu tradiție din județul Alba, situata in centrul municipiului Sebes, aproape de autostrada si la 15 km de municipiul Alba Iulia, reședința județului Alba, respectiv la câțiva kilometri de intrarea pe Transalpina, cea mai înalta si frumoasa sosea din Romania.
Micul burg este astăzi unul din cele mai traversate orașe din țară fiind nod rutier pentru cei care vor să ajungă la București, Cluj sau Arad și este situat la 50 km de Aeroportul Internațional Sibiu.
Hotelul are 125 camere in regim single, twin, double, apartament sau boutique.
Sectorul boutique hotel este o parte speciala a hotelului, unde sunt spatii de cazare unicate, ce recreează anotimpuri sau un dormitor tipic săsesc.
Restaurantul à la Carte tradițional si internațional, alături de o crama autentica, de un salon intim cu șemineu, plus un restaurant total nou, cu specific spre arta culinara a ingredientelor locale si pline de gust, precum si o minunată gradină de vara, străjuită de superbele ziduri ale cetății medievale Sebeș. ofera oaspetilor momente speciale.
Sala de evenimente este dotata cu sisteme antifonare, acustica si iluminat de ultima generație, cu un design rafinat si acces la bucătari de top si propriul laborator de dulciuri.
Complexul ofera o gama larga de servicii conexe, de la servicii de banking și schimb valutar, la stație de încărcare pentru mașini electrice, saloane de hairstyle, cosmetica, masaj sau farmacie.
Hotelul Leul de Aur oferă cazare în cele 28 camere de trei stele, 24 camere de patru stele, 73 camere de patru stele deluxe atât single matrimoniale cât și duble.
Camere: aer condiționat, conexiune la Internet, birou de lucru, seif, adaptoare electrice, cablu TV, mini bar complet, baie proprie, uscător de păr, sampon și gel de dus, săpun, cască de duș, trusă de cusut, silicon pentru pantofi, telefon.
Sala de conferință poate deservi evenimente precum: conferințe, seminarii, recepții, ședințe executive, traininguri, lansări de produse, teambuilding.
Dotari: instalație de sunet, flipchart, Internet de mare viteză, video proiector, ecran proiecție, coffee break intern.
Leul de Aur dispune de un loc generos de parcare destinat autoturismelor si autocarelor. Fiecare client are locul de parcare asigurat, iar zona este monitorizată video.
Timp liber:
Cetatea Alba Carolina, la 15 kilometri de Sebes, o fortăreață cu bastioane de tip Vauban, construită la începutul secolului al XVIII, cu rol de fortificație strategică de apărare a Imperiului Habsburgic împotriva eforturile militare ale Imperiului Otoman. Cetatea a trecut printr-un proces de reabilitare și restaurare, fiind pusă în valoare în ultimii ani.
Cetatea din Câlnic, cel mai valoros edificiu istoric și, totodată, marca distinctivă a satului Câlnic, datorită păstrării sale în bune condiții, în mijlocul unei localități purtând până azi amprenta civilizației coloniștilor germani stabiliți in Transilvania, a fost înscrisa în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO in 1999.
Râpa Roșie, denumită și Micul Canion al României, cuprinde formațiuni specifice de eroziune și șiroire care dau peisajului un aspect impozant, precum și o floră particulară, cu multe elemente rare și endemice. Are o suprafață de circa 10 ha și este situată în extremitatea sud-vestică a Podișului Secașelor, pe malul drept al Secașului Mare, la circa 4 km de orașul Sebeș. Este vizibilă și de la mare distanță.
Șoseaua Transalpina, este la câțiva kilometri de hotel, cea mai înaltă șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele la 2.145 m. Peisajele cu totul aparte te încântă la tot pasul, iar aerul rece şi pădurea verde îţi dau senzaţia că te afli într-un colţ de rai. Șoseaua mai este denumită și Drumul Regelui.
Domeniul schiabil Șureanu, se afla la circa 80 de kilometri, cu pârtiile situate la cea mai mare altitudine din România. Zona a primit denumirea de Elveția României. Iarna zăpada este din abundență, atât pe cele opt pârtii de schi, cât și pe zonele din afara lor.
Rezervarea dvs. a fost trimisa cu succes !
Multumim ca te-ai abonat la Newsletter !
